Ariana`s world

Un timp, doar atat

2012-02-13T10:36:00.003+02:00

Vreau sa dispar pentru un timp.
Vreau sa aloc timp pentru mine, pentru sufletul meu.
Vreau sa ma regasesc. Sa simt, sa iubesc.
Vreau sa-mi construiesc viata. Nu sa-mi urmez visele, intocmai.
Vreau sa construiesc ceva durabil. Ceva ce va tine toata viata. Ceva ce nu ma va plictisi niciodata.
Am nevoie de asta. Sunt o fire extrem de complexa. Am nevoie de schimbare mereu si mereu, iar daca nu fac sacrificiul acum...mai tarziu va fi prea tarziu pentru mine.
Totul se rezuma la: ACUM! Nu exista ieri, nu exista maine.
Am sa dispar pentru un timp.
Am sa aloc timp pentru mine.
Am sa ma regasesc. Am sa iubesc,sa simt.
Am sa-mi construiesc viata.
Am sa construiesc ceva durabil.

... ... ... ... ... ... ... ... ...

EL in calitate de prieten

2012-01-22T10:21:00.000+02:00

Dupa toate esecurile traite alaturi de domnul T. ceva m-a facut sa-mi intorc privirea si gandurile. Nu stiu sincer daca gresesc sau nu, tot ce stiu este ca am nevoie de el, pentru a trece mai departe, pentru a realiza ca exista viata, ca exista un viitor si fara NOI.
Decizia pe care am luat-o, nu are nici o legatura cu viata mea tumultoasa si schimbatoare. Am nevoie de el, indiferent de ce viata duc sau cat de greu sau usor imi este.
Mi-e greu sa ma gandesc ca el nu mai este al meu, ca nu va mai fi niciodata, dar ma alina gandul ca este mereu aproape, ca-mi vorbeste, ma asculta si ma ajuta.
Il iubesc, ma iubeste, probabil ne-am fi iubit atat de mult daca viata nu ne juca atatea feste, daca am fi ales un alt drum, sau o alta cale de a fi impreuna. Si totusi, nu am facut-o. De ce? Nu stiu. Am preferat sa sfarsim, sa suferim.
Dupa un timp indelungat, in care am fost confuza si fara ganduri, am ajuns amdoi la un numitor comun: PRIETENIA.
E frumos, dar frustrant in acelasi timp, dar nu as renunta pentru nimic in lume la dansul.
Pare absurd, mintea mea are nevoie de absurditati, de drame si suferinta ca sa functioneze, e modul in care am trait pana acum, e modul in care voi trai, nu e nimic neobisnuit in asta.

La rascruce de drumuri

2012-01-20T09:09:00.001+02:00

Sunt la rascruce de drumuri. Nu stiu care ar fi cea mai buna varianta pentru viata mea. Trebuie sa decid in orice. Ma omoara faptul ca trebuie sa iau atatea decizii. Toata viata mea am luat cele mai proaste decizii ever. Iar acum trebuie sa-mi aleg viitorul. Nu ar fi greu de decis. Stiu ce-mi doresc, dar cateodata...vreau totul si nimic in acelasi timp.
Timpul s-a scurs lin, am mai imbatranit un an, nu simt nimic deosebit in asta.
Ce caut si e asa greu de gasit? Caut liniste. Toata viata am fost persecutata ba in stanga ba in dreapta, totul in mintea mea e un balci. Vreau linistea si pacea pe care nu am avuto. Suna cat se poate de aiurea, dar in mintea mea are sens. Iar daca decizia mea finala nu-mi va aduce acest lucru, probabil prapastia mea va fi mai adanca, iar caderea mea va fi mai rapida.
Incerc sa-mi fac ordine in viata, dar umbrele trecutului ma bantuie nebune.
Momentan astept sa treaca iarna, ma deprima rau de tot, totul e mort si alb in jurul meu, de ce nu ar face-o?
...inca respir!

Bilant

2011-12-25T12:17:00.001+02:00

In mare am tot ce imi doresc. Ceea ce nu am...inca incerc sa ma conving ca nu e pentru mine.
Anul acesta a avut de toate, chiar daca accidentul din septembrie a fost groaznic, nu pot spune ca a fost un an rau.
Anul viitor...nu stiu ce va fi anul viitor, stiu doar ca momentam sunt in starea mea normala de Sarbatori, adica sunt intr-o cadere continua spre o prapastie, si nimeni nu ma poate opri.
Trebuie sa(-l) iubesc mai putin, toata treaba asta cu reaparitia "lui" imi distruge obiectivele. Deci TREBUIE!!!
Mai trebuie sa invat sa uit, sa fiu mai calda si mai blanda, dar nu in ultimul rand, trebuie sa ma reindragostesc de sentimentul de singuratate, care e absolut grozav.
Anul asta am pierdut tot ce se putea pierde, in materie de persoane, so I have nothing else to loose, de ce ar trebui sa-mi fac griji? Stiu, nu ar trebui.
In concluzie, o iau de la inceput...din nou. Totul suna asa de palpitant prima oara cand spui asta...insa pe parcurs preferi sa te axezi pe ceea ce ti se cere si dispare orice sentiment de entuziasm.
Dupa cum se arata la orizont va fi un an plin si greu. Sper sa-i fac fata, e tot ceea ce imi doresc.

I'm fine. I'm just not happy

2011-12-16T16:39:00.003+02:00

Urasc perioada asta a anului. Urasc tot ce inseamna sarbatori si sfarsit de an. Nu stiu de ce am o stare ciudata in aceasta perioada. Toate sentimentele mi se intensifica, sunt mai dificila decat deobicei, schimb stari odata la cinci minute, ma cert, ma separ, fac orice ca sa fiu singura. Nu stiu de ce sunt asa.
Prefer singuratatea, chiar daca e perioada in care lumea sta impreuna.
Nu stiu de ce am impresia ca de sarbatori, oamenii incearca sa schimbe tot ceea ce au facut in cursul anului, nu stiu de ce e nevoie de Craciun ca sa faci unele lucruri, e o sarbatoare importanta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne schimbam modul de viata si de gandire.
E atat de aiurea totul, asta sunt eu de sarbatori, aiurea si neinteleasa (nici de mine), dupa anul nou imi va trece si voi reveni la normal.

Niste intrebari

2011-12-11T13:56:00.005+02:00

Am gasit aceste intrebari intr-o carte care mi-a placut enorm. M-am gandit sa raspund si eu cu toata sinceritatea din mine. Va invit sa faceti la fel.

1. Cand ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mandri de tine?
Nici nu stiu ce sa raspund. Tata e un simplu pasager in viata mea, nu cred ca m-a cunoscut vreodata atat de bine incat sa se simta madru de ceva anume. Mama...probabil cand eram mica, nu-mi amintesc.

2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare?
Pe mine sigur. Nu stiu sa-mi aleg persoanele potrivite care sa-mi "coloreze" viata. De aici totul este un dezastru.
In realitate, probabil am dezamagit cateva persoane, dar nu vreau sa le spun numele aici. Cat despre mine...sunt tanara, sper sa ma lovesc odata de vreo piatra si sa ma trezesc la realitate.

3.Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum?
Hmmm...majoritatea, sau cele mai importante, oricat m-am straduit sa le pun in practica conjunctura nu a fost cea mai favorabila.

4.La ce esti cel mai bun, si sti sa faci mai bine decat toti oamenii pe care ii cunosti personal?
Daca as include prieteni, familie, apropiati...nu as sti ce sa spun. Dar daca as tria din ei si as spune doar cei pe care ii stiu bine de tot...as spune ca sunt mai buna in a nu da raspunsuri si a ocoli intrebari stanajenitoare. Si probabil fac o lasagnia mai buna ca a lor.

5.Cine e iubirea vietii tale?
Sincer? Nu stiu. Intrebarea asta ar fi perfecta pe la 70 de ani...acuma degeaba spun cine e, poate peste 10,20 de ani o intalnesc cu adevarat.
In momentul de fata as spune ca V. ciudat fiind faptul ca mereu a fost ceva platonic. Dar ciudate sunt caile iubirii.

6.Ce functioneaza mai putin bine in relatia ta?
Nu am idee la ce relatie se refera? In relatia cu mine insumi...sunt cam ambigua nu ma prea inteleg nici eu pe mine. In relatia cu ceilalti, sunt un dezastru v-am spus nu stiu sa-mi aleg oamenii potriviti. Iar in relatia cu un barbat...hmmm?? Lumea exterioara functioneaza cel mai putin bine. Daca suntem doar noi doi, fara altcineva totul e absolut perfect, dupa ce intervine exteriorul celor 4 pereti devine de neinteles.

7.Ce crezi ca e cel mai enervant la tine, in ochii celor dragi?
Probabil faptul ca sunt stresanta cand e vorba de ceva ce vreau neaparat, dar hello majoritatea sunt asa nu? Ar mai fi faptul ca nu ma destainui suficient, si nu-mi spun problemele, dar asta e mai mult un defect al meu, nu neaparat ceva vazut in ochii celor dragi. Nu stiu.

8.Care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi?
Trebuie sa-mi derulez mintea, sincer cele mai erotice momente din viata mea le-am trait cu un singur barbat, restul au fost niste pasageri neimportanti.
Si totusi cel mai erotic moment din viata mea a fost atunci cand...la naiba nu ma pot decide? Pot scrie doua? Hai ca pot doar e blogul meu. Pai primul a fost cand m-a strans la pieptul sau cu toata iubirea din lume, si mi-a sarutat lacrimile, am crezut ca ma topesc in momentul ala. Iar al 2 lea a fost cand ne-am certat urat (prima oara), eu am fost o nosy-parker iar el a luat-o razna.

9.Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex ( dragoste...)?
Andrei. Sau poate nu. Fiecare a avut ceva special,sau nu. Nu stiu, ma mai gandesc.

10.Care e lucrul cel mai groaznic pe care la-i face pentru bani?
As spala vase. Mi se pare cel mai oribil lucru. Si cand il fac il fac cu scarba. Orice, dar vase nuuu!

11.Care crezi ca e cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai?
Pai tinand cont ca ei m-au facut, banuiesc ca toate calitatile, am si eu cateva (ascunse undeva), le-am mostenit si dobandit prin felul prin care mi-au oferit o educatie si m-au crescut.

12.Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta?
Cand am intors privirile tuturor, probabil e cel mai de succes moment din viata unei femei.

13.Care e cel mai prost om pe care il cunosti?
Aaaa...sunt doi...la fel de prosti, care lucreaza culmea in acelasi domeniu. Nu dau nume...mi-ar fi jena.

14.Care este sunetul care te enerveaza cel mai tare?
Cand cineva evita unele lucruri. Nu stiu cuvintele alea au o muzicalitate pe care nu o suport.

15.La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionata?
Cand am iesit pentru prima oara din tara. Doamne, aveam 15 ani si am fost la Paris.

16.Care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi ( fiind singura posibilitate de a-l avea)?
Toata garderoba Victoriei Beckham inclusiv colectia de genti Hermes. Mor dupa gentile Hermes.

17.Cu cine ai avut cea mai prosta experienta sexuala din viata ta?
Nici nu vreau sa-mi amintesc, dapoi sa mai dau nume. M-am luat dupa aparente tot ce pot spune.

18.Care a fost cel mai stanjenitor moment din viata ta?
Au fost multe...dar unu penibil de tot...m-am impiedicat in mall, eram cu o inghetata in mana si ditamai tocurile, era ud pe podea si eram admirata de niste tipi. Am crezut ca intru in pamant.

19.In fata cui te simti cel mai emotionat, blocat, pierdut?
In fata celor care si-au pus amprenta in viata mea. Deobicei aceste persoane m-au facut sa-mi plec capul in fata lor iar asta ma blocheaza.

20.Care a fost cea mai erotica aroma pe care ai simtit-o vreodata?
Nutella. Nutella si pasiune. Prea deosebit sa fie descris.

21.Cand ti-a fost cel mai greu sa spui adevarul?
Cand am stiut ca adevarul va rani persoana respectiva. Si in momentul de fata. Mi-e greu sa raspund la intrebarile astea stiind ca vor fi citite de orcine.

22.Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura (one night stand)?
Nu sunt buna la asa ceva. Daca nu cunosc persoana respectiva, nu-mi vorbeste, nu ma priveste si multe alte detalii care le dobandeste in momentul in care ma cunoste binisor, nu simt nimic, nici o placere,nici un orgasm. Deci nu am asa ceva.

23.Ce ai vrea sa schimbi cel mai tare in viata ta?
Probabil tara in care traiesc, e primul lucru pe care as vrea sa-l schimb. Apoi modalitatea de gandire pe care o am...cateodata.

24.Cu cine vorbesti cel mai des despre sex?
Cele mai intime detalii nu le povestesc, dar chestii relativ simple le "barfesc" cu prietenele cele mai bune.

25.Care a fost cea mai prosta scuza pe care ai folosit-o vreodata?
Nu sunt buna la scuze, cand sunt pusa intr-o situatie aiurea deobicei tac sau zic "ihi" si par entuziasmata.
Am mai avut scapari cand am aruncat cate-o pastila gen: "am adormit", "nu am auzit telefonul"...

26.Ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care il iubesti?
Daca m-ar insela si mi-ar ascunde-o. Faptul ca imi ascunde m-ar face sa ma simt si mai aiurea. As prefera sa-mi spuna, as prefera sa plang, sa urlu si sa ma crizez, dar apoi sa-l iert, decat sa aflu dupa ceva timp si sa-i spun adio.

27.Ce calitate a jumatatii tale de viata iti este cea mai draga?
Nu am o jumatate, dar daca as avea as adora cum m-ar linisti cu privirea.

28.Care a fost jucaria ta preferata din copilarie?
Ferma. Eram un adevarat fermier cand era mica. Era perfect.

29.Care ti se pare cea mai seducatoare ipostaza a ta?
Cand ma cremuiesc pe picioare, mi se pare extrem de sexy si seducator. Chiar daca filtrez destul de mult, prea mult, indiferent de persoane, e mai mult o obisnuinta decat o ipostaza seducatoare.

30.Pe cine te bazezi daca ti se intampla o nenorocire?
Pe mine si pe verisoara mea Octavia, ea e primul om pe care il sun cand sunt intr-o incurcatura si nu ma pot descurca singura.

31.Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat?
Sa-mi ascult mereu ratiunea, chiar daca inima imi spune deobicei altceva...

32.Pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi?
Animalele batute de oameni...de viata.

33.Care e cea mai mare fantezie sexuala a ta?
Aici am patruns pe un teritoriu complex...sunt plina de fantezii. Din pacate cea mai mare nu am putut-o pune in practica, si nici nu o voi putea pune, dar asta e. Sincer, am o groaza de fantezii, deobicei imi vin pe moment. Cea care a ramas tiparita in mintea mea e cea de a avea un barbat care ii sunt de-ajuns eu, si daca nu sa vorbim deschis despre asta, cat de aiurea suna? Stiu...

34.Care e domeniu despre care ai vrea sa sti cat mai mult?
Hmmm...fotografie.

35.Cine iti lipseste cel mai tare in acest moment?
Cel care ma tinea in brate...candva.

36.In ce privinta crezi ca esti mai putin inteles?
Eu sunt obisnuita sa-mi fiu propriul prieten, adica urasc sa ma destainui cuiva. Urasc sa-mi vorbesc viata,starea. Stiu ca persoanele din jurul meu vor sa ma destainui, dar mie nu imi place. Imi place sa fiu eu cu ale mele si atat. De aceea duc mereu un razboi cu mine insumi mereu.

37.Care e cel mai bun lucru de facut dupa sex?
Sa o iei de la inceput.

38.Care e cel mai frumos cuvant din limba ta?
As vrea. E plin de speranta si iluzie.

39.Unde te simti cel mai in siguranta?
In bratele celui iubit.

40.Care e cel mai bizar loc in care ai facut amor?
Pe un hamac...total aiurea si bizar de stramt.

41.Care a fost cel mai frumos compliment ce ti s-a facut vreodata?
Am primit multe complimente nu stiu daca cuvintele au un rost. Prefer complimentele non-verbale, un gest sensibil este mai bine primit decat 100 de cuvinte spuse.

42.Care e persoana care te face sa razi,sa te simti relaxat?
Am o lista lunga de prieteni care ma amuza si imi inveselesc ziua. In general sunt persoanele de care nu sunt atrasa sexual.

43.Pentru ce te rogi cel mai des?
Pentru nimic special. Ma rog si atat.

44.Pentru cine din viata ta crezi ca esti sau ai fost cel mai bun partener de sex?
Nu am facut niciodata un maraton din asta. Nu mi-am pus problema asa, adica nu cred ca are rost sa te gandesti cat de bun esti in pat, important e sa te simti bine, nu sa faci un maraton.

45.Cine te-a influentat cel mai mult pana acum?
Nu am o persoana anume...nu stiu.

46.Care a fost primul tau vis implinit?
Sa demonstrez unor persoane ca nu e asa cum zic ei, si ca pot mai mult de atat.

47.In ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult?
In fiecare an ma schimb, cred ca toti anii trecuti si-au pus amprenta asupra mea, nu as putea spune cu exactitate.

48.Care a fost cel mai indraznet lucru pe care l-ai facut sau l-ai face cu o persoana de acelasi sex cu tine?
Nu stiu cum sa formulez sa nu fiu inteleasa gresit. Nu imi impun niste limite anume, prefer sa decid pe moment ce as face si ce nu.

49.Ce inventie din acest secol crezi ca are cel mai mare impact din viata ta?
Telefonul mobil. Nu mi-as vedea viata fara el.

50.Care a fost cel mai romantic moment din viata ta? Iar daca nu a fost cum ar arata acesta?
Mereu mi-am dorit sa fiu asteptata cu flori in gara de catre "EL", cred ca ar fi cel mai romantic moment posibil.

...

Nu-i de-ajuns de Al. Vlahuta

2011-12-11T13:49:00.000+02:00

Negreșit, ești prea frumoasă.
Ce ochi mari !... Ce gură mică !...
Cine n-ar putea să-ți zică:
Venere din valuri scoasă !...

Dar ieșind — sub val viața
Ți-ai lăsat-o să se-nece;
Căci ca marmura de rece
Ți de albă-ți este fața.

Și de-aceea nu te mire
Că-n serate și petreceri
Nici o inimă nu seceri
Și nu clatini nici o fire...

Cine firea să-și aprindă,
Ș-a lui inimă să-și plece
La o frumusețe rece,
Ca răsfrîntă din oglindă?

Cine dorul să-și închine
Unei statui ambulante?...
Sigur s-o găsi vrun fante
Să te-admire, să-ți suspine

Și să-și mintă lui și ție;
Însă n-ei ști niciodată
Dragostea adevărată
Ș-a ei dulce nebunie !

Căci n-ai zîmbet, nici privire
Dulce, galeșă, fierbinte,
Ca să scoți pe om din minte
Și să tulburi vreo simțire.

Căci atît de nemișcatu-i
Chipul tău, și-n ochiu-ți mare
Zace-atîta nepăsare,
Parcă-i ochiul unei statui !

Orice dor e scris să moară,
Inima cînd ți-o cunoaște:
Frumusețea ta de-l naște,
Nepăsarea ta-l omoară.

Ș-orice suflet, cînd te știe,
Zice, trist, de-a ta ființă:
E-o frumoasă locuință,
Ce păcat că e pustie !

De aceea nu te mire
Că prin baluri și petreceri
Nici o inimă nu seceri
Și nu clatini nici o fire !...

Inimile vor viață,
Nu se frîng așa-n neștire,
Cerșind pietrelor iubire,
Și foc sloiului de gheață.

...............................

Venere din valuri scoasă,
Cu ochi mort — făr-o scînteie,
E păcat că ești femeie,
Și păcat că ești frumoasă !...

Last words

2011-12-08T20:12:00.003+02:00

Boy...nu stiu cum sa-ti incep aceste randuri. Mi-e foarte greu sa-ti spun ceea ce cred, chiar daca ceea ce simt nu e ceea ce conteaza. Cred ca meritam o reflexie a ceea ce a fost, pentru a sti care ne este locul.
Sti...niciodata nu am indraznit sa-ti spun, ceea ce vroiai sa auzi atat de mult. Mereu ti-am dat impresia ca sunt prea mult pentru tine, mereu eram peste tot ceea ce visai tu, cand, probabil eu eram sub tine cu mult, cand probabil tu erai prea mult pentru mine.
Incerc sa-mi limpezesc gandurile, sa-ti ofer locul pe care il meriti in inima mea.
Nu ti-am spus niciodata ceea ce simt cu adevarat, nu stiu de ce. Tot ce stiu este ca viata mi s-a schimbat radical din moment ce te-am cunoscut. Sti...la inceput nu te suportam, erai arogant si plin de tine. Ma faceai sa-mi plec capul in fata ta, lucru pe care nimeni nu l-a facut inainte sau dupa. Iti uram privirea, simteam ca ma citesti ca pe o carte deschisa cu o singura privire. Asa a si fost. Cand ne priveam, ochii nostri aruncau sageti. Cu privirea in jos, te studiam printre gene...erai frumos.
Cand am aflat ca povestea vietii tale este asemanatoare cu a mea, am inteles tot. Ti-am inteles mandria si aroganta. Am stiut ca dincolo de aceasta masca, se ascunde o persoana sensibila si blanda.
Mi-ai construit pas cu pas fundatia vietii, mi-ai aratat ceea ce inseamna viata iar, cu tarie afirm ca esti printre putinele persoane din viata mea care au un loc special in inima mea, care vor ramane acolo, odata cu fundatia pe care au construit-o.
Stiu ca am gresit, stiu ca m-am comportat ca o copila si te-am impins spre D. dupa care te-am vrut inapoi. Stiu ca m-am precipitat sa trag concluzii tampite si sa te acuz. Sincer si daca imi explicai in 100 de limbi ceea ce a fost defapt, tot nu te credeam. Aiurea nu?
Pana azi, am dat vina pe D. ca relatia dintre noi s-a stricat, dar azi am realizat ca nu e asa. Noi am fost singurii responsabili pentru deriva in care am ajuns. Nu am stiut sa vedem adevarata problema. Ne-am ascuns dupa deget, de frica rezultatului comun ( pe care il stiam amdoi, doar ne era prea frica sa-l marturisim).
Cand mi-ai propus sa las totul in urma si sa te urmez, am ras si m-am gandit cat de naiv poti fi, defapt cat de naivi putem fi amdoi. Probabil te gandesti ca nu am facut acest pas din cauza ca nu am suficienta incredere in tine. Nu e asa, in mine nu am incredere suficienta. Iar prin aceasta neincredere mi-a fost frica sa nu te ranesc, trezindu-ma intr-o buna zi ca ceea ce am cu tine nu este ceea ce vreau cu adevarat. Stiu ca suna aiurea dar, mai stiu ca ma intelegi. Probabil esti singurul care ma intelege si stie ce sunt si ce nu sunt.
In incheiere, vreau ca aceste randuri sa fie ultimele spuse, nu astept nici un raspuns din partea ta. Sper sa intelegi situatia actuala. Sper sa intelegi ca e cel mai bine si cel mai sanatos pentru inimile noastre. Si...te rog sa-mi respecti decizia. Fiecare si-a inceput o viata noua, trebuie sa acceptam asta.

Cu drag, your Girl...

Nu stiu

2011-11-24T16:13:00.004+02:00

Sunt atat de putin lucruri pe care le pot spune cu adevarat, care le pot simti. Uneori am impresia ca sunt invizibila, si tot ce se intampla in jurul meu este superficial, doar de imagine.
Sunt inconjurata de oameni falsi, oameni care imi vor raul, care nu ma vor. Mi-e greu sa recunosc ca, am mai gresit inca odata in decizia pe care am facut-o.
Nu stiu, chiar nu stiu nimic. Vreau sa plec, sa-mi fac o viata noua, o viata pe care o merit din plin. Sa uit, sa sterg cu buretele tot ce las in urma.
Am crezut ca voi acoperi marea cu un deget, dar m-am inselat si m-am invatat.
Cand vrei sa schimbi ceva la viata ta, nu merge cu jumatati de masura, deoarece restul lucrurilor lasate in urma te vor bantui mereu si mereu. Oricat de greu suna si este, trebuie sa o iei de la capat...un nou inceput. E singura modalitate sa scapi de trecutul tau si...sa te bucuri de prezent si viitor.

In viitor

2011-10-22T13:54:00.002+03:00

M-am gandit foarte bine la ceea ce vreau sa fac. Ultimele 12 ore au fost decisive. Nu stiu daca e bine sau nu, nu stiu daca o sa ma distrug singura sau nu, stiu doar ca risc totul pentru o idee...un vis.
Stiu ca nimeni nu va intelege, deoarece este vorba de viitorul meu, si ma voi plimba pe marginea prapastiei, daca voi cadea....hmmm sper sa nu, deoarece nu stiu cine ma va ridica inapoi, dar daca voi (vom) triumfa, nimeni si nimic nu va mai putea sta in calea noastra, deoarece vom fi de neoprit.
Viata e un risc...pe care sunt pe cale sa mi-l asum, sa-l traiesc, sa-l lupt pana la capat.
Nu stiu daca am dreptate sau nu, nu stiu daca e un vis copilaresc, stiu doar ce VREAU DE LA VIATA, iar asta mi-e de ajuns.
Sunt constienta ca imi voi da viata peste cap, sper doar ca cei care fac parte din viata mea sa ma inteleaga...

Prioritati

2011-10-09T21:27:00.004+03:00

E atat de greu sa realizezi ca depinzi de ceilalti, intr-un mod sau altul.
Eu mereu am fost razvratita si independenta, niciodata nu mi-am plecat capul, niciodata nu am ascultat de altcineva...mereu mi-am ascultat intuitia, nimeni nu m-a putut impiedica sa nu imi indeplinesc ceea ce am vrut.
Chiar si pentru ce nu am reusit inca, voi lupta pana la capatul zilelor. Daca nu fac asta inseamna ca nu am suficienta forta in vene, si sufucienta putere sa ma ridic, si sa-mi iau viata in dinti.
Cum spuneam, suntem lipiti de unele persoane, chiar daca nu realizam pe moment, viata ne pune in cap si ne arata.
Mi-a arata si mie, cu o fractura dubla de bazin, cu patru saptamani de stat in pat doar pe spate, cu inca cateva saptamani de recuperare. Asa mi-a aratat ca avem nevoie de cineva in viata noastra, sa credem orbeste in cineva.
Niciodata nu am apreciat faptul ca sunt sanatoasa, ca am "de toate", ca am vedere buna, ca ma misc, merg, aud, simt...
Acum dupa accident...mi s-a schimbat teoria putin. Cand am facut primii pasi dupa patru saptamani de stat, am crezut ca ma rup in doua, ca ma vor culege de pe jos si am vor lipi la loc. Adevarul e ca mi-a fost frica sa ma ridic, nu stiu, subconstientul meu e marcat, iar acum invat sa merg din nou.
Am incredere, si multumesc ca nu am patit mai rau, de acum viata va fi mai fumoasa...si mult mai pretuita cel putin din partea mea.

P.S.: Pentru cei care se intreaba daca voi mai merge la cai dupa acest accident...intrebarea e irelevanta. Nu am de gand sa ma las de cai, iar daca asta imi va fi sfarsitul, asta e...voi muri incercand!

Tainele echitatiei direct de la "micii" campioni

2011-10-01T17:58:00.008+03:00

Luca Ruxandariu (22), a ȋnceput acest sport fǎrǎ sa-și dea seama:” Cȃnd eram mic, mergeam cu mama și sora la antrenament. Sora mea e mai mare cu 12 ani, ea fǎcea cǎlarie de mica iar eu de fiecare data mergeam cu ea la antrenament. Dar mai serios am ȋnceput sǎ ȋncalec la șase ani și ȋn concursuri de la zece ani.”

La ȋnceput, a vǎzut echitația precum o distracție copilǎreascǎ care, s-a transformat ȋn pasiune, iar ȋn momentul de fata este un mod de viațǎ, ȋn care se regǎsește perfect.

Dupǎ pǎrerea sa talentul nu este un punct forte ȋn acest sport:” Sunt genul de om care nu crede cǎ talentul face diferența dintre un sportiv bun sau mai puțin bun, tot ce conteazǎ este sǎ fii muncitor și perseverent.”

Ca ȋn orice sport,apar și situații ȋn care nu ești mulțumit de rezultatele tale, Luca declarǎ: ”Bara este rotundǎ și poate oricȃnd sǎ cadǎ. Tot ce e de fǎcut, e sǎ te ȋntorci acasa, sǎ te antrenezi și la urmǎtorul concurs sǎ faci tot posibilul sǎ fie mai bine.”

Ȋi vine greu de imaginat cum va fi peste zece ani, avȃnd ȋn vedere cǎ este un sport ȋn care apogeul carierei ȋncepe dupǎ 30 de ani, sperǎ cǎ va fi ȋn faza ȋn care o sǎ ȋncepǎ sǎ atingǎ vȃrful, sǎ ȋncalece la un nivel cȃt mai ȋnalt și, cum iși dorește orice sportiv, sǎ ajungǎ cǎlareț olimpic.

Dintre toți caii pe care i-a ȋncǎlecat, Zvon,un pur sȃnge englez de la clubul sportiv ”Felix Țopescu” București este cel mai special. Alǎturi de el a avut primele rezultate internaționale, la 13 ani a ieșit dublu campion balcanic la categoria copii.

Raul Ilioi (21),unul dintre cei mai buni cǎlǎreți de la probele de juniori și tineret, fiul maestrului emerit Radu Ilioi, și-a ȋnceput activitatea ecvestrǎ ȋn urmǎ cu 10 ani:” Faptul cǎ și tatǎl meu practicǎ acest sport a avut o contribuție majorǎ, deci nu aș putea spune cǎ m-am decis eu,ci mai mult a venit de la sine ȋn timp, dar pot spune cǎ mǎ motiveazǎ și pasiunea pentru cai și tot ce implicǎ sportul ecvestru: concursuri, suspans, adrenalinǎ, emoții. ”

La 21 de ani, Raul are un palmares impresionant :” Seriozitatea și responsabilitatea m-au ajutat mereu sǎ ȋmi fac un renume oriunde am mers și probabil am moștenit și puțin talent din familie ” declarǎ acesta.

Pȃna acum ȋn viața sa au fost doi cai speciali, Priscilla și Cirak. Pe amȃndoi i-a ȋncǎlecat mai multe sezoane la rȃnd iar datoritǎ calitații lor și a faptului cǎ au format un ‘cuplu’ eficient au obținut multe rezultate bune ȋmpreunǎ. Cu amȃndoi a avut o legǎturǎ specialǎ, chiar dacǎ ei nu mai sunt acum lȃnga el, ȋi va avea mereu ȋn suflet.

Considerǎ cǎ relația dintre cal și om este mult prea complexǎ pentru a fi descrisǎ ȋn simple cuvinte, ȋn cateva rȃnduri,dar poate descrie de ce are nevoie un cǎlǎreț bun : ” Eu consider cǎ ȋn primul rȃnd trebuie sǎ ai ambiție și determinare.Trebuie sǎ fi hotǎrȃt, sǎ ai curaj mult și foarte important un caracter tare. ”

A avut și momente grele:”La Campionatele Europene de Juniori din 2007 am fost cel mai dezamǎgit de faptul cǎ m-am lǎsat intimidat de ‘dimensiunile’ concursului și mi-am pierdut concentrarea, astfel neputȃnd sǎ-mi ȋndeplinesc obiectivele. Urmǎtorul concurs m-am concentrat mai mult asupra obiectivelor mele și le-am ȋndeplinit. ”

Ȋn viitor va continua sǎ facǎ ”ceea ce face”, obiectivul sǎu principal este sǎ dea tot ce poate pentru a obține performanțe cȃt mai bune și sǎ fie mereu tot ce poate fi.

Raul ȋncalecǎ pentru CSM Sibiu, alǎturi de tatǎl sau care, este și antrenorul clubului.

Clujeanul Paul Ionescu (15), fiul lui Petre Ionescu ( fost membru al ASA Cluj, campion naţional la juniori, dublu campion naţional la probǎ completă, campion balacanic cu echipa, vicecampion naţional şi balcanic, antrenor cu atestat internațional) s-a apucat de echitație in clasa a VII a, știind cǎ are posibilitatea de a cǎlca pe urmele tatǎlui sǎu.

Paul declarǎ cǎ este motivat sǎ practice acest sport “special”,unde douǎ fiinițe vii (cal-cǎlǎreț), trebuie sǎ formeze un cuplu este cel mai important: “Cred cǎ acest aspect diferențiazǎ acest sport de celelate, acest lucru mǎ motiveazǎ sa ȋl practic; relația omului cu calul trebuie sǎ fie de prietenie, omul trebuie sǎ considere calul un prieten cu, care ȋși petrece timpul, cu, care comunicǎ prin fapte, nu prin vorbe. Ȋn acest sport trebuie sǎ reușești sǎ fi relaxat ȋn momentele dificile și sǎ gestionezi situația, trebuie sǎ fi calm dar ȋn același timp ferm, trebuie sǎ continui sǎ muncești, indiferent de rezultate, și ȋn ultimul rȃnd sǎ nu-ți pierzi ȋncrederea ȋn tine”

Anul acesta,Paul a participat la concursuri de nivel C (1,20m) precum Campionatele Balcanice care au avut loc la Zagreb la ȋnceputul lunii septembrie, unde s-a clasat pe locul II alǎturi de echipǎ.

Preferǎ sǎ nu vorbeascǎ despre viitor, afirmȃnd cǎ: “Viitorul ne rezervǎ multe, obiectivele ȋmi sunt clare: participarea la competiții internaționale la un nivel cȃt mai ridicat”.

Andrei Socol (18) din Sȃnnicolau Mare s-a apucat de cǎlǎrie la vȃrsta de 12 ani, cȃnd a gǎsit ȋntȃmplǎtor clubul sportiv la el ȋn sat: “Mergeam ȋn fiecare zi, sperȃnd cǎ antrenorul clubului mǎ va pune cǎlare,dupǎ care eram fericit o sǎptǎmȃna ȋntreagǎ” declarǎ amuzat Andrei.

El descrie echitația precum o “boalǎ incurabilǎ” considerȃnd relația “animal-om” foarte importantǎ, deoarece trebuie sǎ simți ȋn permanențǎ ceea ce urmeazǎ sǎ facǎ calul, sǎ-l cunoști și sǎ ȋl conduci cȃt mai bine, dar cel mai important e sǎ-l deranjezi cat mai puțin posibil.

Dupǎ pǎrerea lui ȋn acest sport iți trebuie talent in primul rȃnd, multǎ muncǎ si sacrificii, dar important este și un antrenor bun.

Cȃnd vine vorba de palmaresul acestuia: “Nu sunt niciodatǎ mulțumit de rezultatele mele, ȋntotdeauna e loc de mai bine, de multe ori nu ești corp comun cu calul si greșesti, iar sǎ nu uitam cǎ din șapte sarituri trei greșim și de cele mai multe ori ne ajutǎ calul. Ȋncerc sǎ mǎ concentrez, sa nu comit aceeași greșealǎ, deoarece se formeazǎ un reflex greșit, pe care ȋl corectezi foarte greu”.

Obiectivul sǎu este sǎ lucreze cȃt mai mult cu caii, sǎ se perfecționeze și sǎ ajungǎ printre cei mai buni calǎreți din țarǎ, cu rezultate constante.

Azi scriem despre viata

2011-09-02T18:48:00.003+03:00

Viata este grea! De cate ori am auzit aceste cuvinte?
De n ori, deoarece oamenii nu se impaca cu gandul ca imperfectiunea e peste tot.
E atat de greu sa te impaci cu viata ta, asa cum este ea, trebuie sa mergi mai departe, deoarece nu ai alta alternativa.
Stau si ma intreb urmatorul lucru...Daca totul ar fi roz, si am avea tot ce ne dorim, case,masini,iubire,catei,purcei si fericire...pentru ce am lupta totusi?
Pentru ce anume ne-am trezi a doua zi?
Cand am avea totul...ar mai avea rost sa luptam pentru ceva? Eu spun ca nu.
Omul se plictiseste indata ce obtine ceea ce isi doreste...apoi uita sau are alte "planuri" in cap,cu alte cuvinte este mereu ingrat.
M-am saturat sa mi se repete ca viata este grea,al naibi si foarte rea.
Aceasta este realitatea, care ne apartine,care ne tine cu picioarele pe pamant...si ne aminteste pentru ce am fost facuti. Pentru a lupta! A lupta pentru viata,o paine,o casa...o iubire.
Nimic nu este gratis,foarte bine stim lucrul acesta.
Viata este un alt lucru pentru care luptam,sau mai bine zis in care luptam.
Vrem bani? Trebuie sa muncim pentru ei.
Vrem fericire? Trebuie sa o cautam.
Vrem iubire? Trebuie sa luptam ca sa o castigam.
Practic, toate acestea sunt luptele sufletului.
Viata este grea, cu totii stim asta, dar nu toti acceptam luptele sufletului.

Viata mea o ia razna

2011-06-07T22:44:00.003+03:00

Nu stiu ce se intampla in viata mea. Sincer, nu stiu. Caut niste raspunsuri plauzibile la ceea ce se intampla momentan si nu prea gasesc nici raspuns, nici o explicatie penibila.
Pana ieri tot ceea ce imi doream era pierdut, si fara speranta, azi sunt indecisa, deoarece nu stiu pe ce drum sa o iau, tot ceea ce imi doresc mi se adevereste, parctic mi se ofera.
E atat de ciudat deoarece, inainte trebuia sa lupt pentru orice, sa ma zbat ca un peste pe uscat...in zadar binenteles. Nimic din ceea ce am vrut cu adevarat nu s-a intamplat.
Ma simt ciudat, deoarece nu sunt obisnuita ca cineva sa-mi ofere ceea ce vreau, de aceea ezit, de frica sa nu fiu ranita din nou, de frica sa nu-mi pun sperantele(din nou) in ceva ce nu va iesi, in ceva ce nu voi putea fi niciodata.
Si...ma gandesc ca mi-am facut o promisiune si ca trebuie sa ma tin de cuvant indiferent de ce se intampla.
Sper sa nu-mi joace destinul feste, sa-mi puna la incercare credibilitatea, sper sa fie totul bine si macar de data asta sa-mi indeplinesc ceea ce imi doresc cu adevarat...

Incercari

2011-05-30T19:36:00.003+03:00

Incerc sa-mi reiau gandurile. Este atat de dificil, deoarece s-au intamplat atat de multe in ultimul timp. Incerc sa-mi aranjez putin sentimentele, sa pun in balanta ceea ce este mai important in acest moment.
Am acele simtome de indragosteala banala...pe care nu le doresc deloc, deoarece nu stiu ce sa fac cu ele. Nu am fost invatata sa iubesc la suprafata,totul s-a petrecut in adancul inimi mele, iar acum ca sentimentele imi explodeaza inauntru, vor sa evadeze. Nu pot sa admit asa ceva, niciodata! Nu sunt eu cea care iubeste la suprafata, deci vreau sa fiu intacta.
In legatura cu schimbarea pe care am facut-o acum doua luni...niciodata in viata mea nu am fost mai multumita de o decizie luata. Imi pare atat de bine ca am avut curajul sa pun piciorul in prag, si sa-mi controlez propriile idei.
Si mai e o chestie ciudata in treaba asta...absolut tot ceea ce mi-am dorit inainte mi s-a indeplinit acum. Nu e ciudat? Odata cu o decizie greu de luat, iti apar in cale fel si fel de oportunitati, sa faci ceea ce iti place. Ceea ce inainte era doar un vis...acum s-a transformat in realitate.
Sunt in ceea mai fericita etapa, de cand ma stiu, iar singurul lucru pe care mi-l pot spune este ca: MERIT din plin!

Impresii din "noul inceput"

2011-05-07T13:11:00.004+03:00

Ma simt completa. In sfarsit. Mi-e dificil, sa lupt cu partea negativa din mine, acea parte care s-a obisnuit sa-si traiasca viata fara activitate. Incerc sa devin normala, sa ma descopar.
Sunt BINE! Si sunt fericita pentru asta.
In acest inceput, pe care il descopar pas cu pas, sunt atatea lucruri normale pe care nu le cunosc, pe care nu le-am facut niciodata, care imi sunt straine si observ ca ma obisnuiesc cel mai greu cu ele.
In momentul de fata,sunt fericita de alegerea facuta, nu cred ca pe viitor voi regreta.
Ma gandesc si spun ca "in sfarsit am luat o decizie buna in legatura cu viata mea"...

In cele din urma

2011-04-18T00:36:00.002+03:00

Mi-e greu sa las totul in urma.
Totusi trebuie sa o iau de la capat. Sa incep ceva nou, plin de speranta si bunatate.
Ma doare faptul ca viata este nedreapta cu noi toti, ne izbeste de zidurile ei atat de puternice, si totusi o luam de la capat. Mereu gasim forta pentru a lupta, asta incerc sa fac si eu acum. A sosit momentul sa ma izbesc de acele ziduri, sa gresesc, sa sufar si sa invat.
Este pentru ultima oara cand dorm in patul meu. Mi-e frica sa adorm, deoarece dimineata va aduce schimbare in viata mea. Ma va transforma in piatra,din moment ce voi iesi pe usa, ma va lasa pustie.
Nu putem fi cu toate, sacrificiile facute de noi insine,raman ascunse, undeva in sufletul nostru plin de suferinta si neintelegere.

Despre barbati, in special despre misogini

2011-04-09T21:40:00.005+03:00

Dupa o discutie apriga pe reteua de socializare care ne mananca zilele, Facebook, am ajuns la niste concluzii despre barbati, dar pana acolo mai povestesc ceva.
Nu prea inteleg comparatiile astea dintre femei si barbati? Cine cu cine se compara pana la urma? Toata comparatia asta a devenit un fel de razboi al sexelor, si nu inteleg pentru ce ne luptam totusi?
In momentul in care dobandim putina intelepciune vom realiza ca este de prisos sa comparam ceva fara urma de asemanare.
Toti suntem ciudati. Barbati sau femei, fiind, avem motivele noastre in viata, caracter propriu si alte filozofii de care suntem constienti cu totii.
In momentul in care barbatii spun ca femeile sunt de neinteles, ei, fiinta superioara femeilor, se dau de gol. Adica cum? Barbatii...fara pic de eroare in existenta lor, ei atat de destepti, nu inteleg femeile,care dupe ei sunt inferioare. Deci? Unde e desteptaciunea? Nu inteleg de unde atata rautate si prostie in acelasi timp.
Pentru cei ce nu stiau, barbatii sunt la fel de indescifrabili,la fel ca femeile, asa ca data urmatoare cand afirmati ca sunteti "simpli", mai ganditi-va, apoi afirmati.
Nu scriu asta pentru a ma lauda cu feminismul meu inexistent, scriu pentru dreptate si pentru viitorul nostru, pentru a putea trai de la egal la egal, fara atatea bete in roate.
Concluzia o gasiti in sufletul vostru. Actionati cu el.

Filme de vazut/revazut

2011-04-04T18:45:00.002+03:00

M-am gandit sa postez niste filme care mi-au placut de-a lungul anilor. Daca le-ati vazut poate va fac pofta si le veti revedea, daca nu le-ati vizionat pana acum, va invit sa o faceti :)

Moment

2011-04-04T15:54:00.003+03:00

Stau si plang ca o prosta. Cat de aiurea suna, dar asta fac momentan, imi vad reflexia pe monitor si observ ca mi-a curs rimelul pana la gat.
Nu inteleg de ce eu sunt persoana care trebuie sa renunte la "ceva" mai mereu. De cand ma stiu a fost asa. De fiecare data cand avem o idee sau un plan venea cineva si imi strica cheful.
Si totusi inca nu am curajul sa pun piciorul in prag si sa ma cert cu toata lumea pentru ideile mele.
M-am saturat sa fiu eu cea care renunta mereu la ceea ce vrea, pentru binele altora. M-am saturat sa fac bine, sa mai faca si altii pentru mine, macar atat merit si eu.

Regasire

2011-03-28T17:59:00.002+03:00

Azi am simtit nevoia de liniste. Mergand pe strada mi-a venit ideea stralucita de a intra in Biserica Sf Mihail.
E pentru a doua oara cand am intrat propriu-zis in ea, habar nu am de ce, am trecut de atatea ori pe langa poarta ei, dar niciodata nu m-a strigat.
Cand am intrat, m-am blocat, am mers in fata de tot,de ce nu stiu, m-as fi putut aseza in spate chiar in prima banca, dar nu am facut-o.
Sincer, in momentul in care m-am asezat nu am stiu cum sa incep, totusi mergi la biserica sa "vorbesti" cu Dumnezeu, sa-i spui ce te doare, si ce nu iti convine.
Desi in ultimul timp am cam neglijat viata religioasa,si am pus la indoiala existenta lui Dumnezeu, azi am simtit nevoia sa vorbesc cu el. Am avut un monolog ce e drept.
Cum spuneam nu-mi gaseam cuvintele de inceput, apoi m-am gandit ca nu sunt intr-un film in care trebuia sa spun ceva de genul :"Buna Doamne! Sunt o pacatoasa care nu a mai calcat in casa ta de foarte mult timp", mi s-a parut chiar aiurea inceputul acesta.
M-am gandit sa incep cu o rugaciune,dupa ce am zis-o nu mi-am facut cruce, habar nu am de ce, pur si simplu nu am simtit ca trebuie sa-mi fac.
M-am tot gandit, ce as putea sa-i spun eu Lui,cand El stie absolut tot,sau cel putin asa se spune. Am inceput sa-i multumesc ca sunt sanatoasa,si cat de important este asta pentru o persoana, apoi incetul cu incetul am inceput sa ma plang de ceea ce nu am. Probabil toata lumea face asa.
Cand m-am oprit, am simtit linistea care ma apasa, imi auzeam pana si inima cum bate. Era o liniste infricosatoare. Apoi am facut o comparatie, moartea este identica, singura si rece cum era linistea din aceea biserica.
Dupa ce am iesit m-am gandit ca atatia oameni vorbesc cu Dumnezeu, si totusi bisericile sunt mereu goale. Mi-a facut un mare bine linistea profunda pe care am simtit-o azi...totusi Dumnezeu nu mi-a raspuns (inca).

Ceva perfect

2011-03-24T22:18:00.003+02:00

Ma dispera

2011-03-24T22:09:00.002+02:00

Ma dispera:
-oamenii nemultumiti,chiar daca le aduci/faci ceva bun, nu este de ajuns
-cei care isi plang de mila
-cei care realizeaza ca gresesc dar nu fac nimic pentru a schimba
-cei care se cred buricul pamantului
-cei care spun lucruri fara sa gandeasca
-cei care te amagesc fara a-ti oferi nimic
-cei care se ascund in spatele violentei pentru a demonstra ceva
-cei care nu stiu ce vor de la viata

...si probabil ca azi ma dispera toata lumea.

In deriva

2011-03-21T21:24:00.005+02:00

Daca aveti destula rabdare pentru a viziona un serial, va recomand "In Deriva", un serial romanesc produs de HBO Romania. Cu Marcel Iures, Maria Dinulescu, Andreea Bibiri.
Mereu mi-a placut Marcel Iures, dupa parerea mea este un actor roman de exceptie, dar dupa serialul asta m-am indragostit de el, la fel ca Nora (Maria Dinulescu).
Daca v-am facut curiosi, va invit sa-l vizionati.

O schimbare

2011-03-16T15:56:00.004+02:00

Greseli,regrete si decizii.
Cu asta ma confrunt momentan. Astept un raspuns decisiv in viata mea, un raspuns pe care mi-l ofer eu.
Decizia pe care o voi lua este importanta, deoarece "totul" se va lega de ea.
Daca gresesc si aleg ceva eronat,fara raspuns singura pierdere ar fi o mare parere de rau, dar sper sa nu fie asa,deoarece sunt o fire deschisa care se obisnuieste repede cu orice miscare.
Anul acesta vreau sa incep sa "construiesc" ceea ce am visat de mult timp incoace, sunt constienta de faptul ca imi va fi dificil si intunecat, dar este ceea ce ma tine in viata si imi da speranta la zile bune si fericite. Stiu ca trebuie sa renunt la multe lucruri "pamantesti" pentru asta, dar este ceea ce IMI DORESC mult prea mult pentru a renunta.
Ma confrunt cu o schimbare, poate cea mai mare schimbare din viata mea, si pentru prima oara mi-e frica. Nu de necunoscut ci de faptul ca as putea esua intr-un anumit mod.
Stau si ma gandesc...si realizez ca frica face parte din mine, si cred sunt dispusa sa traiesc cu ea,deoarece asta imi demonstreaza ca SIMT, si incetul cu incetul incep sa prind caldura.
Este extrem de important sa ne descoperim "focul" interior, care ne aminteste ca maine este o noua zi, care va fi mai buna sau mai rea, si oricat suferim sau zambim, durerea este cea care ne tine in viata. Daca nu ar fi durerea,nu am avea pentru ce sa luptam in viata, iar asta ar fi extrem de sec.

Nu mai inteleg nimic

2011-03-07T20:07:00.004+02:00

In ficare an, in perioada aceasta, imi fac niste analize de sange deoarece sunt curioasa de rezultate,si nu neaparat ca as avea o problema grava.
Anul trecut mi-au iesit "prost" cica, colesterolul 209,putin marite trigliceridele, in fine. Colesterolul l-am inteles,deoarece mancam numai grasimi, de doua ori pe zi la MC, chipsuri,prajeli, chiar foarte multe grasimi.
Dupa ce am aflat rezultatul analizelor, pot spune ca am redus considerabil grasimile, am luat si polivitamine si Omega 3 pe tot parcursul anului.
Anul acesta mi-am reptat analizele,sa vad cum stau. Am ramas uimita cand am vazut ca am colesterolul 230.
Nu stiu cum se poate asa ceva,deoarece in ultimele 7 luni nu am mai mancat carne de vita si porc,doar pui,curcan si peste. La MC manac o data, de doua ori pe luna, deci e cam subreda treaba.
Acum incep un tratament cu ceai anti-colesterol,sunt curioasa de efecte.
Ma enerveaza faptul ca trebuie sa ma bag la regim, deoarece sunt mai pofticioasa ca o gravida, si imi va fi greu sa ma limitez la paine prajita si ceai.

Carla,the little one

2011-03-04T13:02:00.002+02:00

Intrebare

2011-02-27T21:24:00.001+02:00

De ce, in momentul in care realizam ceea ce ne-am propus nu suntem fericiti?

Stop and stare. It`s free!

2011-02-20T21:22:00.001+02:00

In momentul acesta,piesa asa mi se potriveste de minune...

Caut remediu!

2011-02-18T22:05:00.003+02:00

Diminetile sunt groaznice,cand imi suna alarma telefonului,cu un ringtone drag mie, Sarah Brightman-No One Like You, delirez cand incepe sa cante. Fara sa-mi deschid ochii,caut telefonul sub perna...deobicei il pun acolo,fara un motiv anume. Deci,incep sa-l caut si fara sa ma uit la el apas pe primul buton pipait. Deobicei apas pe amanare,adica mai am timp pentru somn inca 10 minute. 10 minute pe care le ador,10 minute care ma fac extrem de implinita. Dupa 10 minute imi canta Sarah iarasi:"And reach out will it not be soft and kind, at rest from life from patience and from pain, at rest from bliss we know not when we find, how can I have enough of life and love?" drept e ca imi vine sa-mi arunc telefonul unde apuc,dar pipaind putin patul,gasind telefonul,mai apas odata pe amanare.Fac treaba asta de vreo 5 ori.
Sunt constienta de faptul ca amanarile astea ma vor intarzia dar, o fiinta malefica ma tine lipita cu fata de perna si cu ochii inchisi.
In momentul in care ma ridic,in sfarsit din pat,dupa o ora de la prima strigare,sunt cu capul in nori,ma dezmeticesc rapid cand ma uit la ceas si imi dau seama ca sunt in intarziere. Binenteles,ma grabesc,nu stiu pe ce sa pun mana,si promit ca maine dimineata ma voi trezi la timp din nou si din nou...

Human Nature

2011-01-20T20:02:00.004+02:00

Eu sunt extrem de egoista. Nu imi place sa-mi impart lucrurile, sau sa-mi umble cineva prin lucrurile mele, Doua lucruri care ma exaspereaza la maxim, si nu le pot concepe o solutie, Acest defect, se datoreaza atentiei excesive orientata asupra mea, in copilarie, iar asta m-a transformat intr-o fiinta egoista.
Nu sunt o persoana nemultumita, destul de ciudat pentru o persoana egoista, dar pot spune ca ma multumesc cand cineva imi ofera ceva, prin simplul fapt ca persoana respectiva s-a sacrificat mai mult sau mai putin sa-mi ofere acel ceva.
Nemultumirea este cel mai mare "defect" care ma deranjeaza la oameni, e atat de intrigant faptul ca exista persoane care nu sunt multumite cu absolut nimic. Si aici nu ma refer la nemultumirea fata de sine in raport cu lumea, ma refer la cazul general intr-e persoane, familie,prieteni...
Cum spuneam, nu sunt darnica absolut deloc! Dar simt uneori nevoia de a face ceva pentru cei din jurul meu. Ciudat dar adevarat.Si ma straduiesc sa-mi fac cat mai bine treaba, sa ajut,vorba vine, dar in zadar, deoarece nimeni nu e multumit!
As fi putut cobora luna de pe cer, pentru unii oameni e indiferent,oricat te-ai stradui.
Stau si ma intreb, merita?!

Childhood

2011-01-08T16:32:00.006+02:00

M-am gandit mult sa scriu despre acest subiect, subiect amuzant din punctul meu de vedere, din punctul vostru nu as putea spune.
Cu totii am fost copii, cu o copilarie diferita, fericita sau nu, amuzamentul era la fiecare pas, din orice faceam o jucarie, si la orice ora ma stiam juca. Adevarul este ca am avut o copilarie ceva mai ciudata, sau asa pare din punctul meu de vedere, nu as putea comenta nici un moment din acele vremuri deoarece eram copil...eram fericita.
Povestea mea pot spune ca este cea a unui baiat, deoarece lucrurile care ma pasionau pe mine erau mai mult pentru baieti. Totul a inceput cu obsesia sau cu iubirea (pe multa) pentru animale,cred ca am mostenit-o deoarece o port in sange si in ziua de azi,dupa multi ani, deci nu a fost un capriciu al copilariei.
Imi placea sa ma joc cu animalele. Unde era haita mai mare de caini hop si eu intre ei, niciodata nu mi-a fost frica de animale, mereu mi-am dorit sa am "ferma" mea plina. Nu a trecut mult timp si am avut-o, in varianta de plastic binenteles, dar era ferma mea, cu animale marunte dar importante. Nu pot spune ca am crescut la tara, mergeam doar in vacanta la bunici, dar imi placea atat de mult sa ma joc cu acea ferma incat a devenit un obicei iar pana la varsta de noua ani, ferma a fost singurul obiectiv in viata mea. Dupa varsta de noua ani atentia mea a fost acordata (mai mult) cailor, iar de atunci am pasiunea istovitoare cu caii. La inceput a fost lejer...ma jucam, cu mai multi copii cunoscuti, dar la un moment dat am vrut sa cunosc mai mult, iar la unsprezece ani am mers la un club hipic, pentru a invata arta echitatie...iar din acel moment, legatura dintre mine si cai a fost neintrerupta.
In loc de ferma cu diferite animale, mi-am construit un club hipic cu cai pentru barbie, aveam vreo 5 cai care functionau zi de zi in micul meu vis. Suna ciudat dar prima papusa barbie am primit-o la varsta de doisprezece ani, cand aveam nevoie de un calaret pe caii mei, singurul motiv pentru care papusa mea era utilizata.
Imi amintesc cu mare drag acele vremuri, fiecare isi creeaza propriul joc in copilarie, acesta a fost jocul meu.
Mi-am inchis clubul hipic la varsta de paisprezece ani, cand am facut prima mare pauza la caii adevarati. Am absentat timp de vreo opt luni, in care caii de plastic au stat aliniati cuminti pe dulap (inca mai stau).
Dupa cele opt luni de pauza am reintrat in lumea echitatie adevarate unde ma aflu si in ziua de azi, insa copilaria mi s-a sfarsit odata cu deznadejdea.
Nu stiu cum a fost copilaria voastra,nu stiu daca suna ciudat ceea ce v-am povestit eu in aceste randuri, dar este copilaria mea si nu mi-e rusine de ea.

Just...friends

2011-01-06T15:44:00.007+02:00

Ce putem spune despre prietenii nostrii? Cu totii suntem inconjurati de persoane dragi la care ne impartasim secretele,viata chiar si timpul. Si totusi ce stim noi despre acesti prieteni? Cat de mult cunoastem aceste persoane care fac parte din viata noastra mai putin sau mai mult inevitabil?
Abordez acest subiect deoarece am ramas cu oarecare semn de intrebare dupa o ciudata intalnire, brusca si pe moment cu o fosta foarte buna prietena si vecina in acelasi timp.
Binenteles ca relatiile trebuie intretinute atat cu familia cat si cu prietenii,iubitii,amantii, etc, doar ca nu m-am asteptat niciodata la o astfel de reactie de la persoana la care, mai demult ii spuneam secretele mele, gandurile cele mai intunecate si viata mea personala.
Intr-o zi oarecare,grabita si friguroasa ma intalesc cu C. prietena de care va povesteam, coincidenta face ca ne-am recunoscut si am trecut la un dialog scurt de gen : "Salut! Ce mai faci? Nu ne-am vazut de o gramada de ani..." la care raspuns a fost "Sunt foarte bine! Tu?" nu stiu,poate sunt eu ciudata dar acel "foarte bine" m-a dat peste cap, asteptam un detaliu mai bine plasat decat un banal "bine". Nu am stiut cum sa reactionez la intrebare si totusi am raspuns si eu in aceasi banalitate plictisita "Sunt Ok si eu" zambind si facand cu mana.
Apoi in drum spre treburile mele m-am tot gandit, cum se poate intampla asa ceva, C. era cea mai buna prietena a mea intr-un timp, iar acum un simplu "bine" este tot ceea ce avem de spus.
Sunt constienta de faptul ca persoanele se schimba de la an la an si ca timpul "ne rezolva" pe toti, dar niciodata nu m-am gandit ca lucrurile vor fi atat de distante. In cele din urma ne despart imprejurarile,persoane noi si noi perspective de viata.
Agenda telefonul mi-e plina de prieteni vechi pe care nu i-as putea sterge de dragul amintirilor pe care le-am avut alaturi de ei sau poate doar de frica unei relizari crude.
Cat despre retelele de socializare gen hi5, Facebook,Twitter, etc. unii isi selecteaza prietenii dupa poze, locul din care provin sau nu ii selecteaza deloc, eu dau accept celor care au O POZA cu "ei" si nu cu fluturii si scame si binenteles daca avem ceva prieteni in comun. Altfel, fantome ale internetului nu sunt bine venite pe pagina mea de Facebook, din diverse motive am renuntat la restul si nu imi pare rau.
Raspunsurile care le-am gasit sau nu, nu au avut o mare contributie in relatia cu prietenii mei iar daca lucrurile continua asa, inseamna ca prietenia adevarata nu a existat niciodata acolo unde am crezut-o.

Viata asa cum este ea

2011-01-06T15:01:00.004+02:00

Momentan stau in pat. Stau si ma uit cum doarme copilul din viata mea. Nu demult a adormit alaturi de paturicile ei galbene si pufoase, de care nu se poate desparti nicicum. Si-a creat o anumita obsesie pentru aceste paturici, ca orice alt copil dealtfel. O privesc lung si realizez ca doarme atat de linistit,cred ca toti dormeam asa la varsta ei, fara ganduri si dorinte desarte. Uneori este atat de bine sa fi copil, sa nu iti pese de ziua de maine,sa nu ai probleme, sperante si iluzii zadarnice. Cred ca toti ne dorim sa mai fim copii, cel putin pentru o zi, copii care fac nazbatii si se amuza din orice. Vreau sa gasesc amuzamentul in orice lucru,vreau sa zambesc mai mult sa nu mai gandesc inainte de a actiona. Vreau sa fac si sa tac.
Lucrurile,persoanele,placerile cele mai de pret din viata mea, au fost inlaturate pe rand si cu rabdare din jurul meu,anul acesta proaspat inceput, astept si incerc sa-mi gasesc alte "activitati" de care sa ma indragostesc,cu care sa-mi ocup timpul iar poate odata in viata voi putea readuce la suprafata ceea ce am pierdut anii trecuti.
Sincer nu sunt foarte optimista, nici pesimista nu pot spune ca sunt...sunt doar...dezamagita de mine,de viata,de persoanele din jur. Si nu sunt genul de persoana care sa se macine pentru absolut orice chestie marunta doar ca mi-e cam plin podul, iar asta ma face sensibila la absolut orice comentariu.
Vreau zambet pe fata mea, vreau sa ma detasez si sa respir in pace,vreau sa trec mai departe si sa-mi vad de viata mea...nu chiar un nou inceput dar aproape de acesta. Iar ce imi doresc cel mai mult in viata asta este un vis...un vis pe care l-am visat intr-o noapte, iar daca visul acela mi se indeplineste (odata in viata asta) zambetul va ramane pe chipul meu mereu.

Show must go on

2010-12-29T11:51:00.004+02:00

Sunt precum un copil cu ochii mirati si mari,cu o fata senina, stau si realizez cum au trecut anii,iar viata m-a despartit cu atat de mult har si incapatanare,totusi nu am primit in dar un basm si-o dragoste.
Eu nu-ti cunosc chipul si vocea,si nu cred ca le voi cunoaste vreodata,ma multumesc cu simplul fapt ca poveste mi-a fost spusa,si demult apusa.
Viata este greu de inteles,mereu si mereu, fiecare dintre noi stie asta pe propria piele.
Viata nu este o simpla fuziune de chipuri arginti,nici un fel de basm deoarece tristetea nu va coplesi niciodata un basm.
Este o lupta, o lupta pe care o ducem indiferent de anotimp,an sau deceniu. Luptam pentru independenta noastra,pentru viata care este atat de diferita de la o zi la alta, luptam pentru ca asta este munca noastra cea de toate zilele...
Show must go on....

Winter sucks

2010-12-22T00:12:00.003+02:00

Schimbarile din viata mea nu imi permit sa ma bucur cu adevarat de iarna. Iarna...care intr-o anumita perioada era anotimpul meu preferat, deoarece ma simteam mai buna si mai luminata datorita cadourilor,a sarbatorilor si a curateniei. Inplinirea sufletului imi era garantata.
Iarna aceasta este rece, nefericita si destul de banala. Nu stiu de ce a disparut toata bucuria,toata magia Craciunului...
Anul acesta nu am chef de nici o sarbatoare,nu am nici un plan,ma las in voia sortii.Probabil ca nici nu am nevoie de un plan deoarece viata mea este mereu cu un pas inainte si mereu imi taie avantul. Deci nici un plan pentru sfarsitul de an! Apropo de lista despre care vorbeam intr-o postare,tocmai o verific si bifez lucrurile pe care am reusit sa le fac, restul raman pe 2011 (si spre surprinderea mea, din 13 obiective mi-am atins 7).
Viata merge inainte si presupun ca nu va fi la infinit tot asa...iar pana la urma ma voi salva singura de la inec...life goes on,but this winter really sucks!

Metamorfoza

2010-12-13T16:51:00.003+02:00

Frigul de afara mi-a intrat in trup,imi sfarma oasele, imi ingheata ochii si imi inroseste fata. Drumul obisnuit si pierdut in urme ma calauzeste spre plictiseala. Nu am nimic mai special de facut. Cararile sufletului sunt inchise, iar zambetul a disparut demult de pe expresia fetei. Ma misc incet, respir cu greutate naucitoare, zilele se scurg de la sine iar fulgii de nea imi acopera crestetul.
Am asteptat, inca astept acel "ceva", nedefinit prin cuvinte moarte si incatusate.
Observ detalii, le conturez mai departe, dar se pierd in vise, demult spulberate.
Incerc sa ma detasez, ma zbat cu propria mea personalitate, totul este mai dificil decat credeam, lupta pentru pastrarea principiilor ma istovete, incerc, incerc....incerc!
Noaptea se asterne, precum plapuma peste zapada proaspata, la fel si peste mintea mea.
Noapta imi este prietena. Iubesc noaptea, atata pace si liniste ofera incat sufletul mi-e liber de absolut orice sentiment ramas intr-un colt anume. Nopatea mi se arata goala, in toata splendoarea ei precum o nimfa perfecta. Intunericul patrunde in camera mea, in mine, iar starea de spirit care mi-o creeaza este perfecta. Dupa seductia noptii asupra trupului meu, o usoara adiere de somn si liniste ma apasa...totul este pierdut.
Cearceaful ma inconjoara cu mainile lui puternice si ma strange la piptul sau cald. Oare visez? Mintea imi joaca feste,sau totul este real? Raspunsul nu il am deoarece totul este adevarat, mangaierea, placerea, somnul...
Nu am unde sa fug,sunt prinsa de un lant invizibil, cel al demnitatii si oricat de mult ma zbat sa-l rup,sa-l pierd mi-e imposibil deoarece constiinta INCA lucreaza!

Cand EL pleaca

2010-12-06T10:57:00.005+02:00

Nu m-am gandit niciodata ca tu m-ai putea rani. Felul in care ai facut-o m-a lasat intr-o profunda dezamagire. Timpul s-a oprit,m-am intrebat zile intregi de ce ai plecat? Ce s-a intamplat cu toata magia care, iti stralucea in ochi atunci cand ma vedeai? Nu am nevoie de explicatii marunte si fara sens. Adevarul nu a fost niciodata atuul tau. Imi repet aceleasi intrebari, in mintea mea obosita.
Am incercat sa iti fac pe plac, sa fiu cea dintai in fata ta, dar cu toata straduinta, dragostea nu a tinut mai mult de trei ani.
Acum, nu mai este nimic de facut. Te las sa pleci! Pleaca! Nu vreau sa ma agat de amintirea ta o vesnicie.
Am ramas cu DEMNITATEA! Oricat de mult sufar, oricat de mult te-am iubit,nu as putea trece cu vederea peste greselile noastre,deoarece sunt greselile amdurora, din moment ce am avut o relatie. Nu vreau sa dau vina pe cineva, nu stiu daca este vreun vinovat in toata treaba asta.
"Totul" s-a terminat. Am dat mana, am zambit, si am plecat.
Relatiile sunt mult mai complicate la suprafata decat in interior, deoarece lucrurile marunte se aduna mult mai repede, iar amintirea lor este mereu inevitabila.
Si uite asa un nou inceput mi se arata...

Empty

2010-12-06T10:27:00.004+02:00

NU mai caut raspunsuri. Oricat de grea este lupta cu viata si mine insumi,raspunsurile si-au gresit adresa de atatea ori incat am incetat sa le caut. Totul e atat de sters, visele mi s-au naruit odata cu vremea de afara, nu stiu daca merita sa traiesti cu gandul la anumite lucruri care par tot mai departe de tine. Eu nu mai vreau. Nu mai vreau sa visez, la absolut nimic. Sunt atat de "transparenta", nici un sentiment nu ma leaga...probabil s-au secat si astea. E urat de tot cand ramai fara sentimente si totul te lasa rece.
Vreau sa raman sincera cu mine insumi.
Cu totii uram partea in care ne dam seama ca am gresit "fundatia" vietii noastre, este imposibil sa traiesti fara regrete si oarecum le adaptam vietii noastre cotidiene.
Cu toate ca am gresit atat de mult in viata, nu ma simt dezamagita de mine insumi, probabil, asta a fost calea pe care am ales-o cu ceva timp in urma, calea care m-a schimbat radical si care ma va ridica la un moment dat, deoarece traiesc inca cu speranta ca in viata mai si urci,nu cobori doar.

HURTS

2010-11-24T17:04:00.001+02:00

Catellaneta Marina ( imagini)

2010-11-19T17:00:00.004+02:00

Cand ai totul,dar nimic

2010-11-12T22:51:00.004+02:00

Viata ne joaca feste uneori,mintea noastra este inbalsamata in idei marete,poate prea marete pentru capacitatea noastra umana. Visele se stabilesc incet in fiinta noastra,iar tot ce reprezentam noi depind de acestea.
Nu m-am gandit niciodata ca visele mi se vor implini(in mare parte),nu mi-am imaginat niciodata cum este sa traiesti o astfel de viata si uite ca am ajuns in stagiul de dezvoltare a "noii mele vieti". Admit cu desavarsire ca imi este greu,oboseala isi pune amprenta pe chipul meu iar timpul nu-mi ofera oportunitatea de a simti fiecare clipa. Toate acestea m-au schimbat,stresul este mereu in mine,mereu sunt in schimbare,mereu sunt nervoasa si inaccesibila iar asta ma face sa ma simt si mai obosita decat ar trebui.
Uneori stau si meditez la faptul ca viata iti ofera mai devreme sau mai tarziu ceea ce iti doresti cu adevarat,doar noi,oamenii nu suntem suficienti de apti pentru a ne pune in aplicare visele. Uneori e prea mult ceea ce ne dorim si inconstienta ne face sa dorim lucruri marete,prea marete.
Pe de alta parte viata este mult mai fericita,mult mai calma si libera,iar lucrul acesta imi lasa o buna perspectiva.
Vrei nu vrei,lucruri de genul isi pun amprenta peste tine si te schimba. Te face mai grijului,mai intelegator,mai fricos, iar cand viata isi pierde interesul,ramane doar o deprindere mecanica si rece de a trai.

Incercari

2010-10-08T18:25:00.003+03:00

De fiecare data cand sunt in pana de idei,scriu pe o foaie tot ce vreau sa fac in urmatoarele zile,saptamani,luni.
Azi mi-am facut lista. In mod normal i-am dat titlul "obiective 2010", chiar daca anul e pe sfarsite,am multe de realizat.
Nu stiu daca aceasta lista e un plan sau mai bine spus o "lista de cumaparturi" oarecare,dar am de gand sa ma tin de ea, iar de fiecare data cand reusesc un lucru voi bifa afirmatia. Suna aiurea,stiu,dar este singurul mod pentru a nu-mi uita idealurile.
Revin la acele usi inchise anul trecut,le redeschid,chiar daca imi vor aduce suferinta,pana la urma ce viata as avea fara suferinta? Iar daca aceasta suferinta ma tine in picioare eu spun ca merita.
Lumina mi-e in fata,zilele imi sunt ocupate si obositoare iar dupa mult timp pot spune ca am un plan de bataie!

Leapsa culturala

2010-09-27T19:35:00.006+03:00

Nu ma ocup cu astfel de chestii, dar intrebarile astea sunt chiar interesante si merita un raspuns sincer. Am preluat leapsa de la DrStoica si dau mana libera in continuare la cine doreste:).

Care este ultima carte pe care ai citit-o?

"Dezgolita" de Lola Becarria. O carte care m-a impresionat si mi-a ridicat multe intrebari fara raspunsuri concrete.

Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?

Becky Sharp din "Balciul Desertaciunilor", deoarece este genul de femeie care stie ce vrea, indiferent de pretul platit. (am o anumita slabiciune pentru personajele negative :) )

Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?
Am vazut multe filme frumoase,care m-au impresionat intr-un fel sau altul. In general imi plac dramele,cele cu iubiri imposibile. Ca actor place Russell Crowe si majoritatea filmelor sale.

Unul singur nu am, doar o lista cu filme pe care le-as revedea oricand.
"Gladiatorul"- un film pe care l-am vazut de 58 de ori, si culmea ca am plans la finalul sau de fiecare data, "Tacerea Mieilor"- un film care ma tine in suspans 120 de minute, "Imblanzitorul de cai"- filmul care imi reaminteste de fiecare data, de ce imi plac caii atat de tare,"Luna amara","Vicky Cristina Barcelona","Match Point" "Broken Embraces", "Ask the Dust","Head in the clouds", "Breakfast at Tiffany's".

Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Nichita Stanescu,mi-as fi dorit sa fac parte din viata lui :).

Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?

Am prea multe piese si artisti favoriti. Nu as putea sa-mi aleg o piesa favorita, depinde de starea mea de spirit :).

Unde ai locui un an, departe de casă?

In Viena. Sa dea Domnul sa se indeplineasca :).

Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?

Mai indoi pagina, mai adug cate-o mostra de sampon, mai un semn de carte. Ce gasesc :).

Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Carti? Ar fi frumos sa primesc carti :). Din pacate acest cadou mi-l fac eu.

Îți place să reciteşti unele carţi?

Da, am carti pe care le-am recitit de 3-4 ori cu acelasi entuziasm ca prima oara :). O carte pe care o voi reciti zilele este "La rascruce de Vanturi" de Emily Bronte.

Care crezi că e cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?

Categoric "Maitrey" de Mircea Eliade, e o carte care ma rascoleste, e o carte care merita citita.

Care e locul preferat pentru lectură?

Nu am asa ceva :). Cand citesc, ma detasez de lume, pot citi si in troleu :).

Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?

Nici deastea nu am, deobicei merg la Carturesti si citesc niste titluri interesante,daca una dintr-e carti sta in mana mea mai mult de 3 minute,e clar! Am luat-o acasa:).

Prototip masculin

2010-09-27T18:33:00.006+03:00

El e un aiurit,niciodata nu stie in ce zi se afla, intreaba mereu cat e ora,chiar daca are un ceas exorbitant pe mana.
Zambeste cu jumatate de gura cand nu ii place ce gatesc, si tot cu jumatate de gura ma intreaba, daca vreau sa iau masa in oras? Nu spun ca mi-ar ura modul in care gatesc, doar prefera mancarea de la fast-food mai mult ca oricare alta. Acesta este motivul pentru care colesterolul meu a luat-o razna,mancand de doua ori pe zi la Mc. Cand ma apuc totusi de gatit, o tema placuta pentru amdoi, este extrem de incantat ca gatesc pentru el. De parca gatitul, este cea mai grea munca pentru o femeie. Nu ma laud, nu am primit reclamatii, nu am ucis pe nimeni inca, dar trebuie sa recunosc ca mancarea imi iese buna :) .
Lui nu ii plac femeile simple,comune sau pline de inhibitii. Ii place ca femeia sa-l reprezinte, sa fie mereu la acelasi standard cu el, sus pe tocuri, machiata si cu parul scurt (detesta femeile cu parul lung- i se par fragile si neatragatoare), ii place femeia care stie sa-si ascunda intimitatea chiar daca sta goala in fata lui. Pentru el nu e suficient, sa te straduiesti, el vrea adevarul straduintei tale, vrea sa areti perfect in ochii lui, vrea sa fi mereu "scoasa din cutie".
Nu ii place sa fie controlat, dar carui barbat ii place? Treburile lui sunt doar ale lui, femeia lui nu trebuie sa stie fiecare pas pe care il face intr-o zi,dar cu toate astea stie sa denote incredere in ochii ei, stie sa o indragosteasca in fiecare zi.
Nu mi-a cumparat niciodata flori,nici nu mi-am dorit s-o faca, pentru el iubirea nu se manifesta prin flori banale si ciocolata, el vrea sa-mi amintesc de cadourile lui, pentru mult timp inainte.
Nu-mi va spune niciodata ca ma iubeste. Pentru el cuvintele sunt fara valoare,la fel si pentru mine, prefera demonstratia actului.
Nu ii place sa-i spui "NU" fara sa te gandesti la consecinte. Nu e gelos, dar nu-i place sa fie luat peste picior.
Ii place sa te muste,sa te prinda, sa te atinga...sa te experimenteze.
Mi-e greu sa-l descriu,mi-e greu sa-l inteleg, dar asa cum este el, este barbatul meu!

Toamna schimbarilor

2010-09-25T13:55:00.003+03:00

Anul acesta a fost un an extrem de aglomerat,din toate punctele de vedere.
Am vazut lucruri pe care nici nu visam vreodata ca le voi putea vedea, am cunoscut persoane, mai mult sau mai putin importante in viata mea, in mare, am avut momente intr-un an cati au altii in trei.
Nu retin sa fi avut un an la fel de plin ca acesta, iar cu tarie in suflet pot spune ca 2010 a fost anul tuturor posibilitatilor pentru mine, si inca nu s-a sfarsit.
Nu vreau sa ma dau batuta, vreau sa lupt in continuare. Am realizat ca nu am facut nici pe jumatate din lucrurile pe care trebuia sa le fac la varsta mea, am realizat ca nu am trait adevarat, m-am jucat cu viata si maturitatatea, iar asta m-a sinchisit sa cedez cateodata.
Mi-e greu sa recunosc faptul ca m-am detasat de lume, ca am respins oamenii datorita memoriilor nescrise. Viata nu este mereu de partea noastra, dar asa cum este ea, trebuie rescris destinul nostru, oridecate ori este novoie pentru a nu trai cu dezamagirea in sufletul nostru.
Fiindca toamna este anotimpul schimbarilor, atat in natura cat si in viata mea,voi avea parte de dorinte vechi si grele de suportat.Voi avea duble responsabilitati, care necesita maturitate si o minte deschisa.
Vreau sa ma inteleg, vreau sa ma ajut, nu vreau sa ma pierd in deznadejde. Vreau sa arat ce am de dat, vreau sa fiu mandra de mine si de ceea ce am construit.
In acest moment vreau sa fiu tare, sa nu ma inmoaie sentimentele. Mintea sa-mi fie lucida. Respir adanc si imi spun:" pot sa o fac, sunt instare sa-mi asum aceasta responsabilitate!".
Inima imi bate puternic, mi-am gasit motivul,iar dupa atata timp...ZAMBESC!

Persoana intai

2010-09-19T17:42:00.005+03:00

Cumva m-am pierdut. E prea tarziu pentru regrete si molestari sufletesti.
Am terminat-o, nu vreau sa mai aud de planuri,idei, sperante desarte si alte "bazaconii" de genul acesta. Spun cu o anumita mandrie, ca am pierdut lupta cu mine insumi, am incercat cumva, dar desertaciunea din sufletul meu m-a acaparat si nu mi-a mai dat dumul.
Am gustat dintr-o alta EU, m-am distrat, am dat startul franturilor pe suflet, am ales sa joc treatru, am ales sa fiu alta. Nu m-am simtit mai bine, din contra muream de gelozie oarba pe mine insumi.
Nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai fac, in cine sa mai am incredere, cu cine sa ma conversez. Am o rana atat de adanca incat toata morfina din lume nu mi-ar opri durerea. Ma simt ca un hibrid, ceva ciudat si cu coada, in continua lupta. Lupta printre sentimente si banalitati.
Nu e nimic magic, nu e nimic placut, defapt este,dar aceasta placere dureaza prea putin pentru a o putea gusta.
E prea tarziu sa mai am incredere in "EI", deoarece acesti ei m-au stricat, precum o jucarie in mainile unui copil. Cu toata durerea din lume spun ca au castigat, m-au ranit, m-au distrus pe dinauntru cand planurile imi erau marete, cand aveam un plan. Acum nu mai am nimic. Abosult nimic. Tremur de frica, e chiar ciudat deoarece nu stiu de ce mi-e frica, nu stiu cu cine-mi port batalia.
Ma simt ciudat, vreau...la naiba, nu stiu ce vreau, sunt nehotarata si speriata, vreau o speranta de care ma pot agata, vreau sa am incredere, vreau respect, vreau zambet, vreau...
Oare, cer prea mult? Ar trebui sa regret, lucrurile bune, care m-au ranit mai rau decat orice, care m-au facut o persoana slaba?
De ce nu se respecta legea scrisa a respectului, de ce, cand primesti o palma trebuie sa intorci si celalat obraz? Daca eu respect, de ce primesc dezamagiri si tradari? E o intrebare fara raspuns sau...daca, ar avea un raspuns ar fi de genul asa: " pentru ca traiesc intr-e oameni".
Decid sa ma predau, fara lupta, fara regrete, astept un inceput nou. Un inceput in care greselile trecutului nu ma vor ataca, iar cele viitoare, eh...sa speram ca nu ma vor marca la fel de tare.
La fel cum spunea prietena mea Carmen: " toamna asta se poarta viata de "cacat".

Ruffian (filmul)

2010-09-14T21:34:00.003+03:00

Daca iti plac caii,te invit sa vizionezi acest film :).

Teatru pe scena invizibila

2010-09-12T19:44:00.003+03:00

Am ajuns la concluzia ca suntem niste superficiali. Ne place sa ne etalam,calitatile,sa fim cei mai bravi, cei mai interesanti. De ce doare atat de tare ceea ce spun persoanele din jurul nostru? De ce nu recunostem cu ardoare : asta sunt,daca nu iti place asta este.
Ne place sa jucam teatru, pe o scena invizivila, jucam propriu nostru rol, incercam sa fim cat mai buni,e meseria de baza,pe care o "munceste" toata lumea.
E greu sa mai recunosti adevarul din fata oglinzii.
Cand vine vorba de relatii, personalitatea ne joaca feste. Acum suntem noi, nu ne mai permitem sa ne jucam de-a actorii amatori dar, ne prefacem cu aceasi marsavie intr-un stil mai deosebit,mai calitativ. Ne intrecem pe sine. Stam impreuna, mancam impreuna, dormim impreuna DAR gandurile ne sunt ascunse inchise cu chei aruncate in abis, le deschidem in momentul confidentialitatii depline.
Nimeni nu e real,nu poti avea incredere nici in mintea ta,nu sti cand o ia razna. Iar dupa toata furtuna petrecuta in interior, si lupta a celor doua personalitati, primim un sms, suntem invitati intr-e oameni. Si atunci incepem, ne asezam frumos in fata oglinzii, ne aranjam, inventam subiecte de discutie cat mai interesante, planificam. Iesim pe scena cu un zambet larg, iar celalalt EU, pregateste o alta furtuna.

Toamna aceasta, Maroon 5 este la inaltime

2010-09-09T21:32:00.001+03:00

Jurnal de vacanta

2010-09-09T18:23:00.007+03:00

Vara s-a terminat, iar eu am suficient timp sa va povestesc pe unde am umblat tot timpul aceasta,am avut parte de o vara extrem de nehotarata, in ceea ce priveste temperatura.Dupa parerea mea:).
Am ajuns pe meleaguri nemtesti. Am vazut Germania cu bune si cu rele, am "vizitat" mai multe orase, mai mult sau mai putin rurale precum Schmallenberg, Verl, Buderich, Witten. Dupa parerea mea Germania e o comoara pentru Europa, muntii Bavarezi sunt senzationali, iar sansele de prosperitate iti sunt absolut onorate, iar visele pe care le-ai ingropat de mult in Romania,in Germanica o iar razna, si te gandesti : "cum ar fi, daca as face asta?, sau asta?" Iar atunci realizezi ca esti o alta persoana. O persoana care are dreptul la vise si sperante, o persoana total schimbata.
E adevarat ca nemtii sunt extrem de reci, mai ales daca nu le vorbesti limba, dar odata ce le-ai aratat ca vrei sa excelezi intr-un anumit domeniu, ideologia se mai schimba putintel. Dar totusi, Germania e pe locul doi in topul preferintelor mele, Austria e cea mai interesanta tara pe care am vazut-o. Cinici zile petrecute in Austria au fost suficiente ca sa ma indragostesc de arhitectura, peisaj, Viena. Austria e un oras extrem de fashion, iar inspiratia mi-a venit foarte repede. Si pot spune ca tinutele mele, au intors capul multora :).

Dupa ce m-am intors acasa,am vrut sa ajung cu nerabdare si pe la mare putin, iar dorinta mi-a fost mai mult decat indeplinita, si saptamana trecuta am plecat in Italia, pentru prima oara in viata mea.
Castellaneta Marina a fost statiunea unde ne-am facut de cap pe litoral. Nu pot spune ca a fost luxul de pe pamant,dar comparatie cu litoralul romanesc nu pot face. Apa extrem de curata, plaja plina de scoici jucause. Din pacate a plouat doua zile, dar dupa, marea a fost putintel mai agitata si am avut parte de valuri mari si pline, care, culmea se spargeau doar in capul meu.
In rest pizza,spaghette,masline si multa Nutella, ceva tipic italian. Dupa cateva discutii cu prietenul meu,am ajuns la concluzia ca Italia e tara care mi se potriveste cel mai bine. Nu care imi place, care mi se potriveste, datorita mancarii, climei si metabolismului.
Cu italiana m-am descurcat cat de cat,mai mult vorbeam spaniola cu un accent italienesc, cu chiu, cu vai ne-am inteles, dar partea buna e faptul ca italienii sunt foarte deschisi si apreciaza faptul ca incerci sa le vorbesti limba.

Acum inapoi in tara, vara s-a sfarsit, incerc sa ma intorc la treburile mele, care ma asteapta nerabdatoare :).

Al meu favorit (imagini)

2010-08-10T23:08:00.003+03:00

Mi-e atat de dor de el,incat il postez peste tot,pe blog,pe facebook...

Viata fericita

2010-08-05T23:04:00.003+03:00

" O viata fericita, ar fi dupa mine fara bogatii, fara durere. Pamant fertil;mintea tacuta. Prietenul egal; fara ura sau disputa. Fara reguli si guvernare. Fara boala,viata sanatoasa. Intelepciune impreunata cu simplitate. Noaptea eliberata de orice grija."

Mi-a placut tare mult citatul acesta din "The Tudors (sezonul 4 ep. 4)".

Cat de mult as vrea ca aceste lucruri sa fie adevarate. Cate nu as face pentru o minte tacuta? :)

Crossfire-ceva interesant

2010-07-31T14:35:00.002+03:00

M-a innebunit pe Germania piesa asta incat a inceput sa-mi placa. E interesant si videoclipul.

Singura obsesie ramasa

2010-07-31T13:52:00.005+03:00

Nu pot spune nimanui ce se intampla in desertul mintii mele.Intradevar mintea mea este un desert,prafuit,dintr-o singura materie.Iar mica obsesie pe care o aveam de mic copil, a crescut, a copt in mintea mea, si a ajuns gigantica. Nu ma pot ascunde. Gandesc si caut solutii, oricat de mult imi doresc sa nu fi fost asa.
Timp de 6 ani, m-am deconectat, dar dupa ce viata m-a facut femeie lucrurile au devenit mai complicate,obsesia si mai mare.
Pot spune cu mandrie ca singurul lucru pe care il mai am din copilarie este OBSESIA. O obsesie morbina care nu m-a lasat sa dorm nopti intregi, care mi-a slabit fortele extrmde mult,dar nu m-a parasit. A ramas tiparita acolo,la locul ei, neatinsa.
Anii au trecut,zile trec,iar termenul limita se aproprie...si sperrrrr...si sper!
Daca obsesia mea este posibila, probabil ca voi avea parte de ea, dar nu pot asigura ce va iesi din acest incest al mintii.

Biserica Sf. Kunibert, Büderich,Germania (poze)

2010-07-21T19:11:00.002+03:00

Schmallenberg,Germania (poze)

2010-07-20T16:16:00.003+03:00

Ansfelden,Austria (poze)

2010-07-20T15:58:00.007+03:00

Sa facem cumparaturi,doamnelor :)

2010-06-23T17:56:00.006+03:00

Fiindca ne place sa cheltuim banii pe pantofi,rochii,bijuterii,farduri...etc, m-am gandit sa va fac cunostinta cu site-urile pe care ma "dau" eu deobicei.
Nu trebuie sa va lasati salariul pe aceste situri,sau cel putin sa cumparati vreun articol. Este suficient sa trageti cu ochiul si sa va inspirati garderoba;).
Site-ul pe care il frecventez cel mai des, si pot spune ca achizitionez,rochii mai ales este:evintage.ro,mie cel putin imi place vintage,iar pe langa faptul ca e foarte cool,produsele sunt si foarte ieftine.
Dar daca va plac hainele de designeri, intrati pe:yoox.com, unde veti gasi un rasfat de creatii,veritabile, la un pret redus.
mytheresa.com este cel mai nou site adaugat in lista mea de preferinte, imi place pentru ca majoritatea hainelor au un aer fresh si stylish.
Cam atat cu hainele. Sa trecem la partea mea preferata:lenjeria. Pot spune ca va recomand cel mai bun site de lenjerie de pe piata romaneasca:shop.sarrieri.ro Dragut, nu? :)
Pe:buymebeauty.com gasiti cosmetice, dupa pofte.Preturi si mai si:).
Doamnelor,nu mai stai, "dati-va" la cumparaturi,pentru ca meritam!

Jurnalul unei nimfomane

2010-06-23T16:07:00.005+03:00

Va recomand filmu acesta...pana la urma e vorba de sexualitatea noastra,pe care o descoperim zi de zi.
Un film adevarat,care mi-a spus ca cele mai placute lucruri in viata le primim gratuit!

De la barbat la femeie

2010-06-18T20:30:00.003+03:00

Daca as fi barbat, mi-as iubi femeia pentru straduinta sa de a fi perfecta pentru mine...
As fi atat de incantat sa intalnesc o femeie prea sigura pe sine ca sa ma zareasca.As sti ca e frumoasa doar dupa modul cum paseste, si isi intoarce capul usor si plin de farmec,pentru faptul ca e simpla,si nu incearca sa atraga atentia celorlalti prin vulgaritati sau seductie. As urma-o peste tot, fiind sigur ca ma va refuza cu cel mai frumos zambet,iar daca as vedea-o a doua oara,as ramane vrajit de farmecul pe care il poseda,gesturile pe care le stapaneste,si zambetul usor pe care il schiteaza...Noaptea as visa-o in bratele altuia.
Mi-ar starni interesul incet,dar pasional,mi-ar placea deoarece nu se imbraca sport sau stramt,e mai mereu office si pe tocuri, iar trupul ei face orice haina mai spectaculoasa decat e. I-as adora stratul usor de fond de ten, si blush`ul roz purpuriu pe obrazul ei fin,faptul ca merge hotarat dar in acelasi timp suav.
Daca as intalni o femeie intr-un club sau o cafenea,as soarbe-o din priviri,fiecare gest m-ar umple de fantezii, iar daca as vedea-o dansand,mainile mele s-ar lipi instantaneu de trupul ei...
Daca as intalni-o intr-un loc public as incerca sa intru in vorba cu ea,discret dar convingator,as incerca sa fiu eu insumi pentru a o impresiona.
Iar daca m-as indragosti de prietena prietenului meu,iar relatia lor ar fi mai mult suferinta decat iubire,as incerca sa o cuceresc,sa o indragostesc, iar sarutul ei usor sa-mi usureze constiinta...
Daca m-as indragosti de o cunostinta veche,as incerca sa umplu golul format inainte sa o zaresc. As observa pana si cele mai mici detalii ale intimitatii ei,i-as vorbi despre mine...
Iar daca ar fi iubita mea deja, m-as indragosti dimineata de dimineata de felul cum ma saruta,si cum se da jos din pat...goala. As iubi-o daca nu m-ar interoga,cauta prin agenda,sau suna din ora in ora. As fi mandru de ea pentru ca isi ajuta prietenele,imi respecta prietenii si nu se pierde cu firea nici in situatii dificile. As iubi-o daca m-ar musca usor cand ma saruta,iar cand zambeste sa-mi starneasaca o infuzie de fericire,si, nu in ultimul rand sa adoarma in bratele mele ca un copil nevinovat...
Daca am iesi in oras, mi-ar fi imposibil sa zaresc alte femei,stiind ca ea este tot ceea ce si-ar dori un barbat.
As adora libertatea cu care si-ar da jos hainele si s-ar aseza peste trupul meu,iar prin simplul fapt ca nu ar avea prejudecati si limite la capitolul sex,ne-am bucura impreuna de placeri nemargenite.
As fi total fericit daca nu m-ar intreba nimic despre fostele prietene,si ar zambi larg si politicos daca le-ar intalni pe strada...
Mi-ar placea sa vad cum isi pune jartierele,cum se unge cu crema,cum se rimeleaza,sau cum prepara cina.
Nu ne-am plictisi niciodata daca am sti sa impunem o limita,un spatiu,care sa-l respectam cu ardoare,iar cand i-as intra in intimitate si as certa-o,as fi nebun dupa ea daca nu ar plange.
As fi fericit sa ma cert cu ea stiind ca nu sparge farfurii,pahare sau sa arunce cu lucruri in mine.
Daca am sta impreuna,mi-ar placea sa-mi impuna o curatenie,atat in suflet cat si in dulap,binenteles,ea ar trabui sa-mi accepte toanele si ciudateniile.
Ar trabui sa nu ma lase sa o vad cum se epileaza,sau cum isi pune parul pe bigudiuri,as vrea sa nu astepte flori sau atentii superficiale,as surprinde-o cu cele mai frumoase cadouri zi de zi.
As vrea sa inteleaga ca toti barbatii viseaza sa faca sex,cel putin odata in viata cu doua femei, si, sa fie mai mult decat incantata sa fie alaturi de mine. As iubi-o pentru eternitate daca s-ar prinde ca o astfel de abordare ar tine acasa si cel mai "usuratic" barbat.
Ne-am construi o viata de la 0, muncind cot la cot, iar daca am avea copii ar fi cea mai buna mama. I-as sustine toate visele,daca ea ar fi realiatatea mea.
Daca nu mi-ar cere absolut nimic,i-as da tot ce am mai bun, iar daca alaturi de ea mi-as gasi fericirea deplina,nu as lasa-o sa plece niciodata!

Da sau Nu

2010-06-14T19:46:00.002+03:00

Sunt nehotarata. Nu stiu ce sa fac, pe ce drum sa o apuc,sa ma las in bataia vantului sau nu? Niste decizii fara pic de lupta nu ma reprezinta deloc, iar acum sunt total debusolata deoarece imi este oferit un "mic" viitor pe tava, si totul depinde de mine. Sa accept? Sa mai astept un an? Dar,daca va fi prea tarziu la anul? Sunt atatea intrebari in mintea mea, incat starea mea de fericire se transforma in frica. Dar sunt in stare sa-mi incalc principiile, si sa-mi dau naibii planul, pentru ceva extraordinar.Iar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat realizez ca nu sunt eu cea care vorbeste.Ci inima mea. Si ma gandesc cat de mult am gresit,si am trecut peste orice dorinta, si m-am mintit pe mine insumi, si pe altii.
Recunosc ca mi-e frica, mi-e frica de necunoscut, mi-e frica de tot ceea ce am facut,si am vrut sa fac.
Iar dupa mult timp mi-am amintit citatul dupa care mi-am cladit viata: "asculta-ti mereu ratiunea, chiar daca inimia iti spune deobicei altceva". Imi pare rau ca nu mi-am ascultat mintea,si am lasat ca inima sa mi se inmoaie si sa nasca sentimente imposibile, imi pare rau ca m-am gandit de atatea ori la ceva "exagerat".
Dar acum, ca mi-am amintit cine sunt cu adevarat,si care imi este planul, incerc sa lupt,sa ma intorc, si sa-mi prind visele din urma...

Iar tu...cel care m-ai ratacit de la drumul meu spre viata, vreau sa sti ca "va fi"...dar nu acum!

A sosit si Ale,AleJandro

2010-06-10T13:28:00.005+03:00

Parca,parca ma asteptam la ceva mai mult.:)

Vezi mai multe video din Muzica

Photoshop,cuvinte de lauda

2010-06-08T23:33:00.000+03:00

Ne confruntam zi de zi,cu acest "minunat" program.Il gasim in reviste,in reclame,in poze si ii admiram dibacia zi de zi.
Multi zic ca photoshopul e un fake. Dar de ce neaparat? Eu am o parere extrem de buna despre el, pe langa faptul ca are un impact foarte mare asupra populatie, la fel ca...fondul de ten.Da...pot spune ca aceasta crema lichida,absolut magnifica ne-a schimbat viata, si ne-o schimba in continuare zi de zi. Iar daca un mic absolut si-l permite toata lumea, de ce photoshopul sa fie un "intrzis" sau un fake? Nu suntem noi cei care cauta perfectiunea, in toate si in tot?
Cum stam la plaja sa ne nuantam pielea,cum ne vopsim parul cu o culoare mai potrivita,cum ne punem lentile de contact cu o culoare mai vibranta,de ce photoshopul e cel rau dintre rele? Nu ne face si el sa aratam mai bine?
Eu zic ca e ceva special,magic,care te transforma cu mici retusuri intr-o persoana perfecta.
Am fi niste naivi daca am afirma ca nu ne place photoshopul, binenteles fara exces, cum ar fi un tub de fondatie si photoshop pe deasupra,asta inseamna ca ai o mareee problema cu tine insuti.
Dar foarte multa lume se foloseste de el ca sa-si ascunda inperfectiunile, iar cand te uiti la o poza unde ai iesit perfect, iti creste pana si stima de sine.
Asa ca, hai sa nu ne mai mintim, ca de placut ne place,si sa incetam cu acele "figuri" de oameni perfecti.
Eu il folosesc, de cate ori am ocazia, si ma joc cu putearea lui de a ma prefectiona.Iar intr-o zi,ma pot machia si aranja cat in zece. Ce poate fi mai frumos decat atat?

Se anunta o vara "hot"

2010-06-08T20:56:00.006+03:00

Pot sa afirm cu tarie ca in sfarsit a venit vara,e cald, e frumos, toata lumea e in tricou si pantaloni scurti.
Clujul e incins de cateva zile, toata lumea se prajeste la foc maxim,iar mie imi place la nebunie:D. Imi place sa imi fie cald,sa tanjesc dupa putina umbra.
Vara asta e plina de planuri. Planuri pe care le am inca din iarna.Prima oprire va fi in Germania, unde voi petrece jumatate din "vacanta".Anul acesta vreau sa o simt,sa fac dragoste cu ea,sa ma duca pe culmile fericirii. Dupa parerea mea Germania e cea mai perfecta tara posibila. Imi place limba, populatia atat de perfectionista, relieful, clima, nu exista ceva ce sa nu-mi placa.
Dupa Germania, daca voi avea putin noroc voi ajunge si prin Olanda vreo 3-4 zile, va fi o premiera pentru mine,deoarece nu am mai calcat pe pamant olandez, dar ceva nou e mereu binevenit, iar dupa Olanda sigur voi mai "trece" si prin alte orase, care ma vor caza pentru cateva zile.
Planul e facut,in curand il pun in practica,va doresc o vara la fel de..."colorata" precum a mea, sa va simtiti bine, oriunde ati fi!

P.S.: Aaaa!!! O sa vin cu poze!!!

Vezi mai multe video din Muzica

Am crescut, dar am ramas la fel

2010-06-01T21:20:00.004+03:00

In drum spre scoala, alaturi de muzica mea, primesc un mesaj de la prietena mea A.:" La multi ani! De ziua copilului". Am zambit usor,si m-am pus pe ganduri. De ce mi-a trimis tocmai mie mesajul? Nu mai sunt copil de mult timp, mi se pare aiurea sa mi se spuna asta. Sigura pe mine ii scriu inapoi: " Nu mai suntem copii de mult,azi nu e ziua noastra" la care ea mi-a raspuns:" Ba, toti suntem niste copii in adancul sufltului"...
Oare chiar asa e? Odata ce am trecut pragul maturitatii, am uitat de inocenta si veselie, de lucruri placute, incercam sa ne detasam odata cu varsta, sa uitam ca odata ne-am jucat si noi cu masinute,sau sotron sau alte jocuri.
De ce tinem sa parem atat de maturi,atunci cand copilaria ne reda fericirea?
Cand am ajuns la scoala,m-am gandit: "de ce incerc sa ma mint? sunt un copil,imi place sa fac unele "pozne", sa ma amuz, sa fiu fericita. De ce incerc sa fac atat pe matura? Cand sunt constienta ca fericirea deplina am avut-o in copilarie..."
Ne umplem sufletul de minciuni,de frica, sa nu fim descoperiti. Iar copilul care e ascuns bine,in sufletul nostru,sufera deoarece ne indepartam de el,de propria fericire.
Azi,e 1 iunie, hai sa uitam,de varsta,de maturitate,si sa redevenim acei copii poznasi fara frica.:)

M-ai lasat fara cuvinte...

2010-05-24T12:21:00.003+03:00

Cand stau sa ma gandesc cat de bine mi se potriveste piesa, imi vine plang. Nu-mi gasesc cuvintele, comentariile care le-as putea aduce. E simpla, si plina de adevar. Iar daca pana acum mi-am ascuns sentimentele,nu mai pot, sunt dezvelita...si incepe sa-mi fie frig.

Devenim incetul cu incetul niste roboti (sentimentali)

2010-05-22T22:25:00.006+03:00

Visez.Sunt captiva intr-o lume fara margini, nu gasesc obstacole sau retineri, gandul ma duce departe si greu ma pot dezmetici. Dar revin dupa o lupta strasnica, intre suflet si creier, iar realitatea ma izbeste, si imi spun in gand:" ah sunt tot aici, au trecut doar 5 minute", si ma pierd din nou...
Sunt obosita, nu fizic ci psihic, obosita de tot ce este imprejur, nu am rabdare, nimic nu ma atrage, tremur, sunt agitata. Sufletul meu e ascuns undeva intr-un coltisor, unde greu imi face fata.
Ma trezesc, ma spal, ma imbrac, plec...sunt un robot care respira, mananca, simte, sufera.
Incerc sa nu uit, fac tot ce-mi sta in putinta pentru a impiedica acest banal lucru sa mi se intample. Gesturi, fapte, sunete, as face orice numai ca sa-mi ramana acel strop de amintire despre placut, mintea mi-e acolo, trupul departe de tot, se intreaba cand ajunge si el la destinatia mult dorita.
Vreau sa simt necunoscutul, sa-mi fie frica, iar robtul din mine sa se evapore odata cu o zi calda de vara...

In plina actiune

2010-05-18T17:22:00.003+03:00

Discursul pensionarei plictisite

2010-05-16T16:31:00.005+03:00

Ce poti face cand esti pensionat? Aboslut nimic, devi plictisit si fara vlaga iar cand ai o mica ocazie sa te dai in spectacol, de ce sa nu o faci?
Asteptand autobuzul, ca sa pot veni spre casa, intalnesc o pensionara care discuta cu o tanara pana in 27 de ani, nu stiu ce tip de prietenie aveau cele doua, sau grad de rudenie dar pensoniara a zapacit-o de cap pe domnisoara. Dupa cateva minute apare un domn cu niste rame foto intr-o plasa, care din greseala se rastoarna si cad cateva rame jos, iar de-acolo pensionara:
-"Ooo, ati cumparat rame foto, si eu trebuie sa cumpar, ca am niste poze de la ficamea care e plecata afara, apoi i-am promis la tata ca ii duc si lui sa aiba poze cu nepoata. Da...eu nu cumpar deaste` ieftine de plastic cu 7 lei, daca cumpar iau dealea cu 15-20 de lei care tin 100-150 de ani, care sa aiba calitate in ele. Apoi tata asa se bucura sa aiba niste poze la care sa se uite,ca e tare singur de cand a murit mama. Eu seaman foarte mult cu mama, asa activa, ca nu pot sta locului 2 minute, imi tot trebuie sa plec. Sa vina numa vremea buna ca ma duc eu prin livada tota ziua cat ii de lunga. Daca va zic cati ani am nu ma credeti, am 60 de ani, da mai mult de 40 nu mi-ati da asai? Da...eu stiu sa ma mentin, acuma si fiicamea arata bine ea e tanara ca am facut-o la 21 de ani, deci va ganditi ce bine arata. O fost casatorita odata, da...nu o mers casnicia, da sa stiti ca nu o divortat, inca is casatoriti, numa ca nu vorbesc. Se mai intampla lucruri deastea in ziua de azi, asta e, decat sa se sacrifice mai bine asa. Apoi numa` ieri am vorbit cu ea, acolo in Polonia, ea acolo e stabilita de multi ani,apoi am sunat-o si mi-o zis ca nu poate vorbi da am apucat sa-i zic ca ne scad pensiile grasii aia din parlament, luaiar naiba de grasi ca numa sa ne ieie banii vor, eu care am iesit la pensie normala. Apoi anu asta in toamna ma duc sigur la ficamea, ne intelegem asa de bine, non-stop vorbim, si tare mult vreau sa merg acolo la ea.
Acuma sper sa castig azi 150 de euro de la Diaconescu, cu sticla aia a lui, macar o bucurie sa am, ca de cand is singura apoi numa` cu televizoru vorbesc, apoi vaii, vaii ce ma enervez cand ii vad pe burtosii aia din senat, ca imi vine sa dau cu ceva in televizor, da inca tre sa platesc la el, ca dora l-am luat in rate, ieri mi-am platit curentu si taxele de bloc, apoi am ramas fara bani. Poate am noroc si castig 5000 de euro la domnu` Dan."
Acesta este discursul pensionarei, care m-a amuzat pe mine si inca vreo 20 de persoane, care asteptau atubuzul.
E frumos sa fi pensionar nu?:)

Luati tot.

2010-05-07T21:27:00.004+03:00

Romania este precum un obraz. Un obraz lovit ba pe-o parte ba pe alta. Suportam in tacere atat de multe lucruri, trecem cu vederea, ne este frica sa punem piciorul in prag, defapt nu avem ce hotarare sa luam cand nimeni nu ne intreaba...nimeni nu este corect. Cuvinte potrivite nu gasesc. Mi se pare atat de meschin din partea lui Basescu.Cu cateva luni in urma facea promisiuni si promisiuni. Unde ne sunt raspunsurile? Unde ne este solutia?
Rusine sa le fie...foarte fatarnici cei din PD-L,Basescu nu este pentru Romania, ci pentru el si Boc, iar voi oameni buni, cei care v-ati pus sperantele in ei...luati-va adio de la visele dulci, deoarece au zburat odata cu noaptea, iar a doua zi v-au linsat pe fata, fara pic de mila...
Iar acum ca ne vor lua/scadea/transa/ de tot vom ajunge ca Grecii in mai putin de una an...vaii saracul Ceausescu cred ca se intoarce in mormant ca titirezul cand vede ce a ajuns tara lui...
Eu incerc sa-mi prind visele din urma, plecate demult pe meleaguri straine,unde meschinii si fatarnici nu ma vor ajunge decat daca le voi permite eu.

Scrisoare pentru un necunoscut

2010-05-02T12:00:00.002+03:00

Undeva,Candva

"A incerca sa te descotorosesti de o femeie e ca si cum ai ineca o pisica: te socheaza teribila ei vitalitate. De aceea cele mai placute legaturi amoroase sunt cele in care tu esti cel parasit" MONTHERLANT

Nu te cunosc.Probabil ca nici tu, nu avem nimic in comun si nu avem ce sa oferim ca dovada a existentei noastre.
Suntem niste straini, nu ne-am atins, nu ne-am auzit, dar in acelasi timp le-am facut pe toate. Tu... esti cu gandurile tale, zbori departe cu acel covor fermecat care ma innebuneste mai mult pe zi ce trece.
Privirile noastre s-au intersectat, dar intr-o fractiune de secunda ne-am intors spre adevar, un adevar care doare, eu nu te vreau, tu nu ma vrei dar inca mai avem speranta...speranta spre nemurire.
Stam unul langa celalalt, dar nu indraznim sa vorbim, de-abea putem respira de frica, frica de necunoscut.
Cand am vrut sa plec, am vazut ca m-ai scos afara din inima ta, la fel cum ai facut-o si cu, cadoul de la mine, candva daruit cu multa fericire. Am stat si m-am uitat la el, uimita si plina de manie. Acum pot afirma ca s-a terminat.
Uitandu-ma in urma mi-am dat seama ca nu ai fost al meu niciodata, dar eu am crezut ca ma vei culege dintre petalele albe de trandafir...si ma vei face sa uit.
Poate ca e prea tarziu, poate e prea devreme, sau pur si simplu nu are rost sa iti spun ca te-am vrut, si poate m-am pierdut cu firea in propria-mi lupta, fiind confuza, dar acum sunt sigura de ceea ce vreau si ceea ce este bine pentru mine.
Din pacate tu nu faci parte din viitorul meu asa cum nu ai facut parte nici din trecut.
Am invatat ca trebuie sa te dezlipesti de lucrurile pe care le iubesti, pentru a te lipi de cele care iti sunt cu adevarat necesare...

Ariana

De 1 mai

2010-04-30T14:19:00.003+03:00

Un weekend cat mai placut si distractiv!

Oare, ce mai zice lumea?

2010-04-30T13:59:00.004+03:00

Sunt extrem de satula de mentalitatea romanilor, din nefericire pentru mine ma lovesc de ea in fiecare zi, si foarte putine persoane care merita ascultatr si bagate in seama. Sunt inconjurata de oameni carora fruntea le este tabacita cu intrebarea "ce zice lumea?",nu pot intelege ce e cu atata bagare de seama in curtea vecinului sau de ce ar trabui sa ma intereseze ce crede lumea despre ceea ce fac eu,fac ce imi place, ceea ce ma face sa ma simt bine.
Dar mentalitatea romanului e altfel, isi cumpara casa, masina, telefoane ultimul tip, lucruri nefolositoare, care nu-si fac banii, asta datorita intrebarii "ce zice lumea?", pai lumea zice multe,iar daca tie iti place sa traiesti prin opiniile altcuiva atunci e chiar grav, si ar trabui sa iti pui intrebarea umatoare: "eu traiesc pentru mine, sau prin altii?". Cand te ingrijorezi atat de tare de ce spun sau fac altii, uiti de tine, uiti ca tu esti principalul motiv in lumea asta, iar cand te vei trezi poate va fi prea tarziu si vei muri exact cum ai trait, cu frica-n san ca cineva te va vorbi.
NU conteaza daca ai zece masini sau zece vile,un apartament sau daca stai in chirie, esti ceea ce esti, si ceea ce iti poti permite sa fi, iar daca altora nu le convine ce atata paguba?

Drumul spre nicaieri

2010-04-16T14:54:00.002+03:00

'Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.' Eu as adauga :apoi o iau de la capat asta deoarece suntem atat de obisnuiti sa traim, sa ne desteptam ziua urmatoare incat traim intr-un pur plictis.
Am vizionat zilele trecute filmul "the Road" inspirat dupa cartea cu acelasi nume de Cormac McCarthy. Filmul nu este o capodopera exceptionala, poate nu merita Oscarul, dar are acel ceva in el care face mai mult decat un premiu. Pot spune ca de la vizionarea lui mi-am pus in continuu intrebarea: "daca s-ar intampla asa ceva,ce ar fi de mine?" Iar asta nu se datoreaza unei societati inadecvate ci unui dezastru natural.
Mie cel putin mi se pare atat de normal sa am haine, sa am dreptul de a alege intre tricoul verde si cel alb, sa ma pot spala zi de zi, sa aleg intre Mc`Donalds si KFC, mi se pare o banalitate faptu ca imi permit sa traiesc "lejer", si sunt foarte sigura ca si voua, deoarece le avem toate la picioarele noastre, iar noi trebuie sa alegem.
Dar daca as fi fost in locul celor 2 protagonisti, as fi supravietuit? M-as fi luptat pentru supravietuire sau as fi incetat odata cu dezastrul?
Concluzia mea este ca nu stim sa pretuim aceste banalitati pe care le avem, o normalitate a fiintei noastre plina de asteptatari. Poate ca nu va fi necesar sa supravietuim unei astfel de situatii, dar atunci va fi mai rau pentru noi, deoarece pe zi ce trece vom deveni si mai nepasatori decat suntem azi.

A dustland fairytale

2010-04-15T14:54:00.001+03:00

Ador piesa asta, ador videoclipul. Voi?

Crystal Ball

2010-04-09T18:07:00.000+03:00

De Sarbatori

2010-04-02T13:08:00.003+03:00

De Sarbatori suntem altfel de persoane, sau cel putin incercam sa fim cat mai naturali si binevoitori. Nu ati observat ca de fiecare data cand este o Sarbatoare mare si rudele vazute de 2-3 ori pe ani vin la masa noastra, incercam sa fim cat mai "nenoi"?
Incercam sa facem pe placul tuturor, sa fim acei minunati, frati, nepoti, verisori nemapiomeniti pentru motive pe care nici adancul subconstientului nu il stie foarte precis.
De Sarbatori ne omoram cu,curatenia. Nu inteleg de ce numai de Sarbatori? Nu ar trabui ca sa depunem acelasi efort de fiecare data cand aspiram sau batem covorul sau stergem praful?
De Sarbatori inspiram pana in stomac mirosul de cozonac copt si de prajitura cu nuca.
De Sarbatori majoritatea mananca mai mult decat de obicei, de parca daca e Sarbatoare nu va mai face indigestie.
De Sarbatori, credem ca avem puteri supranaturale.
E aiurea cat de perfecit vrem sa parem de Sarbatori, iar in zilele obisnuite nu stim cum sa ne dam in petec mai mult, cum sa fim mai pacatosi...Nu ar fi mai bine daca am face toate astea si in toate zilele normale?
Atunci nu am mai fi nevoiti de Sarbatori sa fim acei roboti fara oprire...atunci am putea spune ca in fiecare zi e un fel de Sarbatoare...da Sarbatoarea NOASTRA!

SARBATORI FERICITE TUTUROR!

Probleme, minciuni si multe defecte

2010-03-18T18:32:00.001+02:00

Suntem alcatuiti din defecte. Defecte pure cultivate in nestire si presarati intr-un aluat uscat si fara gust. Nu stiu, nu cunosc, nu imi imaginez o lume mai imperfecta si mai problematica decat cea in care traim. Simtim, visam, zburam, pe un curcubeu al sperantei, care din pacate ne amageste doar...si ne mai ia cate o zi.
Si da, cu toti avem probleme si le infruntam, unii cu capul sus plini de forta interioara, alti cu capul plecat satui de atata viata aiurea sau infricosati de necunoscut. Dar cateodata castigam sau pierdem si cred ca suntem prostuti ca inca speram ca intr-o zi soarele sa ne surada si sa ne ia sub aripa lui protectoare.
Fiind alcatuiti din atatea "imperfectiuni" ar fi inutil sa mai cautam scuze la cate si mai cate se petrec in lume, ar fi imposibil sa ne cautam scuze noua insine iar eu ca persoana m-am saturat pe deplin sa imi caut scuze, sa imi cer scuze si sa fiu acel om care cauta perfectiunea unde nu exista.
Mereu vom fi acele sugative pentru probleme, vise desarte,dezamagiri,minciuni si defecte si asta numai pentru ca nu stim sa ne bucuram de prezent ne spunem ca maine mai e o zi...dar de unde stim noi cu exactitudine ca o noua zi va veni peste noi? Mereu incercam sa traim in viitor iar prezentul il inmultim la trecut.
Dar suntem satui de lupta, vrem sa ne cufundam intr-un leagan al abisului, sa avem o vacanta, sa fim lasati in pace, sa nu ne cunoasca nimeni si nimic sa nu ne deranjeze, puful din aripi ne cade usor si lumina de la capatul tunelului nu mai apare.
Motive de fericire sunt,trabuie sa fim atenti in jurul nostru, iar daca vom inceta vreodata sa traim in viitor poate "imperfectiunile" le vom trece mai usor, si gata cu atatea vise inutile si fara speranta, REALISMUL ne face sa ne simtim vii, faptul ca traim in lumea asta si nu visul ca intr-o zi vom trai intr-o lume mai buna, asta daca nu esti dependent de durere si iti plac amagirile si dezamagirile pe post de drog.
Suntem imperfecti, mintim, iubim, visam,scuzam in paranteza suntem o adunatura de falsi care spera in adancul sufletului sa aiba pe cineva sa iubeasca!

Despre compromisuri

2010-03-11T15:43:00.003+02:00

Mereu am avut aceea idee preconceputa despre compromisul in sine.Facem compromisuri cu caru, si mereu incercam sa facem un bine, chiar daca noi suferim de cele mai multe ori.
Facem compromisuri la servici atunci cand trabuie sa facem treaba unui coleg, doar pentru ca acesta e ocupat in alta parte, facem compromisuri la scoala ca, colegul de banca sa nu iei o nota proasta, facem compromisuri peste masura cu copii nostri chiar daca nu e cazul dar de cele mai multe ori facem compromisuri din dragoste. Poate prea multe compromisuri care ne obliga sa mai ramanem o zi, sa mai iertam inca odata, sa ma inchidem ochii si sa mai trecem cu vederea doar pentru ca sentimentele fata de respectivul sunt imense. Si ne incalcam principiile, ne rupem de lume, incercam sa cautam solutii la lucruri la care nu s-au inventat inca acele licori magice care sa ne ravaseasca fluturii din stomac. Plangem pana machiajul ni se scurge usor pe obrazul palid, radem fals doar pentru a ne minti pe noi insine ca suntem BINE! Dar in adancul sufletului stim atat de bine si sanatos ca nu suntem si ca suntem in stare de mult mai mult pentru acel cineva. Dar nimic nu e mai banal decat un compromis nemeritat si gandul de compatimire catre noi insine. Stim ca gresim, stim ca mai devreme sau mai tarziu compromisul va fi inutil si ca durerea care ne dezleaga va fi mult mai dureroasa.
Dar induram acel compromis, cum este el bun sau rau deoarece fericirea noastra consta in acel compromis care mai devreme sau mai tarziu spart fiind ne injecteaza cu un venin amar...

Omul

2010-03-06T19:12:00.003+02:00

Omul o fiinta atat de mareata si suprema deoarece este atat de destept si vanitos incat s-a autointitulat cel mai pretios "obiect" al universului.
Nu stiu ce cuvinte v-as putea spune despre oameni,lucruri care nu le stiti, dar cine nu stie despre om? Cine nu stie cum e omul defapt?Cred ca toti suntem constienti de faptul ca suntem dati pierzaniei din cauza noastra, ca ne sinucidem sufletele si trupurile fara cea mai mica bagare de seama.
Si totusi aparitia noastra este inca un mister...oare ne-a creeat D-zeu? Dar aceasta teorie e cam greu de crezut deoarece daca innintezi in cercetari vei ajunge la niste concluzii urate de tot asa ca mai bine nu. Atunci cum am aparut? Acum mii de ani bla bla bla...prostii, suntem umpluti cu prostii, prostii care ne amputeaza creierul si nu ne lasa sa gandim. Suntem mintiti, suntem distrasi de la activitatile noastre.
Ca om avem drepturi. Cat de aiurea poate suna propozitia asta? Cu totii avem drepturi, culmea e ca nimeni nu le respecta, culmea e ca ne calcam in picioare, ca ne omoram semeni fara mila, dar la sfarsit important e ca avem drepturi.DREPTURI! Nefolositoare deoarece acestea nu ne fac nici mai buni nici mai rai, nu ne iau pata de pe suflet nici nu ne dau de mancare.
Suntem o lumina, o flacara vie nascuta dintr-un abis al neintelegerii, cu totii visam la nemurire dar drumul spre ea e mai lung ca niciodata.

Asteptarile si dezamagirile

2010-03-02T14:06:00.002+02:00

Avem atat de multe asteptari de la persoanele de langa noi incat ni se pare atat de nefiresc ca acestea sa ne dezamageasca. Si totusi de ce apare dezamagirea? De ce trebuie mereu sa ne punem sperantele in persoanele respective, de ce pur si simplu nu ne mai gandim atat la astfel de chestii, de ce nu putem sa facem ceva cu mana noastra fara a ne baza pe altcineva? Binenteles ca ne place sa primim fara sa ne miscam un deget, ne place sa fim ajutati fara sa ajutam innapoi,ne place sa ne incredem, sa credem cu ardoare ca vom fi ajutati, rasplatiti. Iar cand visul se spulbera si ajutorul nu a sosit ne cuprinde o stare de uimire. In cele mai multe cazuri cand eu sunt dezamagita sunt invaluit de o stare atat de ciudata, sunt uimita, dezamagita si intrigata.
Iar starea aceea de dezamagire profunda si sufleteasca iti orbeste calea. Si incepi sa iti derulezi caseta, sa te intrebi, sa te asiguri, sa te aburesti singur.Iar realitatea ne da cate-o palma peste fata si ne trimite mai departe.
Poate daca am inceta sa aveam atatea asteptari, sa facem totul dupa cum putem, sa nu ne asteptam la lucruri marete din partea celorlati, sa avem proriile noastre asteptari si competitii poate atunci dezamagirile ar fi mai putin dureroase.
Dar cum toti asteptam si dezamagim la fel de mult ca oricine altcineva, cateodata ne compatimim si invinovatim cu propriul nostru venin, iar lupta cu realitatea e mai grea decat ne-m asteptat vreodata!

2010-02-26T16:59:00.000+02:00

Again, again,

2010-02-26T16:48:00.002+02:00

Born in February 28...my birthday`s coming... again and again. And if I had one wish...

Blestemul femeilor frumoase

2010-02-26T16:13:00.003+02:00

Nimeni nu e perfect.Cum aceasta afirmatie ne roade si ne amageste la fel de mult ca si placerea de a ne crede cat mai "superficiali la suprafata", mama natura a facut o groaza de greseli, si nu neaparat in aspectul fizic sau moral al unei persoane ci in gandirea altora.
Si cum nimic nu vine cu all inclusive, nici o femeie frumoasa nu vine.Eu am observat cateva chestii amagitoare si fara noima. Ca de exemplu o femeie frumoasa in societate este mereu vazuta ca o piaza rea,fara inteligenta si fara sentimente. Dar de ce sunt atat de josnic caracterizate aceste persoane care poate sunt si frumoase si destepte? Simplu deoarece ele sunt prea "perfecte", iar noua oamenilor ne e frica de perfectiune, deoarece nu avem cunoastere atat de mare incat sa o stapanim. Am mai abservat ca barbatii in general se casatoresc cu femei mai putin dotate,deoarece nu vrea sa o imparta cu nimeni, iar o femeie comuna si fara prea multa energie ca sa arate ce poate e tot ceea ce vreau un barbat pe langa casa lui. Nu ca nu ar admira o femeie frumoasa, o si doreste dar nu pentru o casatorie, deoarece in momentul in care un barbat are langa el o femie frumoasa are cele mai mari sanse sa ii fie luata,iar atunci prietenul nostru barbat se resemneaza si isi schimba alegerea.
Binenteles ca mentalitatea difera de la caz la caz, dar femeia prea "perfecta" pentru lumea de azi e vazuta ca o femie usoara, fara principii. Iar eu nu stiu de ce lumea se chinuie in asa masura sa se ascunda dupa deget, deoarece acele doua metafore celebre "fata frumoasa" si "baiat destept" sunt fructul pamantenilor.Iar asta ce ar insemna? Cand spui fata frumoasa vrei sa spui defapt: ce femeie usoara, asta deoarece biata fata s-a nascut din greseala cu niste trasaturi frumoase si o minte luminata.
Suntem criticati dupa felul cum ne imbracam,ca suntem frumosi sau urati,dupa felul cum vorbim, cate cunoastem,ce facem,ce barfim,ce mancam, ce marca de telefon avem, iar asta datorita unui mare blestem care e printre noi:INVIDIA!

Ororile punctualitatii

2010-02-21T19:18:00.001+02:00

In generala obisnuiam sa ma intalnesc dimineata la 7:20 in fata blocului prietenei mele A. Dar ea ca deobicei intarzia, iar pe la 7:33 ea iesea fericita din bloc cu mii de scuze fiindca s-a trezit tarziu.
Acum cateva zile aceeasi prietena,localul diferit, innainte de a ma porni spre Mall am stabilit ca la 11:45 ne vedem acolo, binenteles ca avea doua ore la dispozite ca sa se imbrace si dezbrace. Eu am ajuns la 11:30 deaorece intalnirea pe care o avusem innainte se terminase mai repede asa ca am asteptat 15 minute, m-am plimbat prin toate magazinele posibile,am citit toate revistele disponibile din Inmedio ca sa imi dau seama ca este deja 12:15 minute, ca sa stiu daca sa o mai astept sau nu, ma decid sa o sun, iar ea cu aceeasi voce fericita imi spune ca acuma e pe drum si ajunge cat de repede poate, dar binenteles ca ea a ajuns numai pe la 12:30, iarasi cu un zambet prostesc pe fata, iarasi cu mii de scuze aiurea.
Din fericire nu toti avem ocazia sa transformam viata plictisita in ceva spectacol zilnic.
Binenteles eu m-am enervat si am zis ca de acum eu voi fi cea care intarzie, dar pot spune ca nu mi-a iesit si chair nu stiu de ce, am pornit cu o jumatate de ora dupa ora stabilita iar tot eu am asteptat-o pe A 6 minute.
Daca urasc ceva la o persoana este problema punctualitatii, daca ai tot atatea probleme incat sti ca nu poti ajunge la ora stabilita de ce spui: "all right! la 7 in fata la Tabu atunci pusi!" Mi se par atat de ipoctiti oamenii astia, care vor sa apara ca prin minune cu un zambet tembel pe fata si mii de scuze penibile.
De cand nu mai e cool sa fi punctual? Probabil din momentul in care iti dai seama ca daca vei fi ultima/ul...vei fi o aparitie pe care nimieni nu o va putea uita...da probabil ca vei si dar vei si o/un mare nesimtit.
Si totusi ce ii determina pe oamenii sa intarzie atat de mult?Nu stiu voi ce parere aveti dar mie mi se pare o ipocrizie sa faci pe cineva sa astepte doar pentru hihihi si hahaha!
Si in orice caz pentru siguranta mea, data viitoare am sa imi incep cafeaua singura, iar daca ea are de gand sa mai intarzie mult poate ca nu ma va mai gasi pana la urma la locul acela.

De asa ceva toti avem nevoie

2010-02-20T18:00:00.003+02:00

Nu stiu care este relatie voastra cu viata, nici nu vreau sa o stiu deoarece am si eu destule pe cap, dar pentru cei care inca spera,inca mai au incredere in ei insisi,care isi doresc totul si nimic de la viata,cei care sufera,plang si zambesc le doresc auditie placuta.Iar poate ca melodia aceasta va trezi in voi aceleasi raspunsuri ca in mine.

Imi destainui visul

2010-02-19T18:29:00.003+02:00

Vrea sa va spun ca am o "dorinta" mai apriga si mai nechibzuita, dar vreau sa v-o spun, poate asa indrazniti mai multe,veti avea aspiratie la lucruri mai "imposibile".
De mica am visat sa fiu o araboaica, acea femeie care se ascunde in spatele voalurilor si a rochiilor lungi. De mica imi placea sa dansez acel dans arabesc, niciodata nu voi putea transpune in cuvine emotiile acelea, sa porti un voal care sa-ti acopere fata,sa ti se vada ochii stralucitori. Poate vi se pare o ciudatenie,si spuneti" hehe tipa asta e nebuna!" dar nu e asa,arabii sunt foarte ordonati in ceea ce priveste religia si obiceiurile lor, iar asta mi se pare atat de perfect, deoarece traim intr-o lume fara scrupule si fara mila, unde toti se insala reciproc,dar ei inca mai au ceva batut in cuie,au ceva ce cred cu ardoare iar asta ii face adevarati.
...si da visul meu e sa fie una dintre acele femei...

Vanitas Vanitatum

2010-02-12T11:35:00.005+02:00

Aveam o oarecare discutie despre viata,viitor...puterea banului. Stiu ca toti visam la o viata de fantezie, o viata fara capat,unde sa zburam pe un covor fermecat,dar nu toate sunt la fel de roz,nu toti avem aceleasi situatii.
Totusi puterea materiala este importanta deoarece vrem sa traim bine, sa mancam, sa avem,sa calatorim, etc dar cat de mare este dorinta de a avea totul?
Multi se casatoresc sau se implica intr-o relatie doar pentru starea materiala, crezand ca iubirea vine pe parcurs.Dar oare asa e mai bine? Bineneteles ca e, va spun ca iubirea chiar vine pe parcurs, in cele mai multe cazuri, si nu in momentele in care esti cu aceea persoana, ci in momentul in care realizezi ca o pierzi, iar banii sunt importanti intr-o relatie,cum e zicala aceea "cand foamea intra pe usa, dragostea iese pe geam" si e chiar foarte adevarata deoarece majoritatea cuplurilor se despart pe tema asta.
Dar asta e un inceput si el, asta nu inseamna ca toata viata trabuie sa cauti persoane cu bani iar tu sa fi un "musafir", trabuie sa cauti sa-ti creezi si tu la randul tau aceea situatie, daca e cazul sa nu depinzi de cineva, dar in momentul in care trabuie sa alegi, cea mai buna ocazile e sa alegi acel "ceva"...si chiar daca esti de parere ca bani nu aduc fericirea...trebuie sa recunosti ca o intretin destul de bine! Iar poate acum nu realizezi ceea ce inseamna, dar cu timpul realizarile vin de la sine.
Care dintre noi e fericit?Care dintre noi are ce-si doreste sau, atunci cand are, este oare si multumit?

Acel lucru care iti face ziua mai frumoasa

2010-02-08T20:00:00.001+02:00

Hai sa jucam un joc...Imagineaza-ti ca esti actorul principal in filmul vietii tale. Ca ai parte de tot ceea ce e omenesc,iubire,fericire,necazuri,dezamagiri...Iar dintr-o data esti pe o strada pustie, cu picuri mari care naruie peste tine, iar fundalul sonor este acesta...

Nu-i asa ca e frumos?

Lacrimile care nu se uita

2010-02-03T13:45:00.004+02:00

Plansul...are atatea forme, plans de tristete,de necaz,plans de fericire,plans la minut pentru a impresiona,sau plans al amintirilor. Dar poate cel mai des plangem de necaz. Niciodata nu am putut plange de fericire, mi se pare atat de absurd sa dai apa la soricei cand esti fericit.Care e sensul sa fi fericit daca plangi? Eu vad plansul ca pe ceva atat de intim si de delicat, ceva atat de firav incat ai nevoie de o multitudine de motive ca sa iti sarezi pometii.
Dar plangem, eu plang, tu plangi, toti plangem, bineteles ca nu vrem sa se stie,deoarece vedem plansul ca pe o slabiciune,dar plansul e doar o stare, o stare chiar mai buna decat fericirea deoarece dupa zece minute de plans esti nou,te potolesti si iti iei innapoi lupta cu viata.Nu fugiti de plans, pentru ca atunci cand vine, cand ochii se inrosesc si buzele suspina incepe ceva nou.
R a murit in octombrie, niciodata nu am stiut cum e sa-i simt lipsa, era mereu plecat, iar cand ne intalneam eram ocupati amdoi, prea ocupati sa vorbim, sa ne amintim, sa ne imbratisam. In octombrie nu a mai venit. Am stiut ca a murit deoarece nu lipsea niciodata mai mult de 4 zile. Nici nu stiu in ce fel m-a afectat vestea ca el nu se mai intoarce niciodata, stiu doar ca nu am putut sa plang, nu am putut sa vars nici o lacrima pentru el.Poate va ganditi ca imi place sa sufar si deaia am vrut sa plang, dar nu e asa, ca sa realizezi ca ceva nu mai e trebuie sa plangi, tu in intimitatea ta, trabuie sa versi cateva lacrimi.
Mereu imi spuneam ca voi plange cand imi va veni,dar e 3 februarie si nu mi-a mai venit deloc...
Plansul...acele 10 minute petrecute cu noi insine,unde suntem expusi, fara machiaje si masti, acele 10 minute fara minciuni, acele 10 minute in care ne apar toate imaginile vietii noastre, e cel mai frumos sentiment posibil, deoarece te lasa atat de gol, atat de secat incat iti vine sa-ti dai doua palme si sa-ti spui "asta sunt eu, daca nu iti convine ce atata paguba?"
Poate ca lacrimile varsate nu ne ajuta mereu...dar de fiecare data trezesc constiinta din noi.

Patimile

2010-01-29T13:00:00.003+02:00

Nu stiu cat sunteti voi de religiosi, nici nu vreau sa imi pun la incercare increderea in Dumnezeu, dar cu cat ma gandesc mai mult la acest subiect imi dau seama ca am mai multe goluri.
Sunt atatea lucruri in contradictoriu, nu stiu daca sa cred versiunea aceea crestina fundamentala despre lume. Si cu cat ma gandesc mai mult, si pot spune ca m-am gandit mult in ultima vreme, cu atat am indoieli mai mari. Poate cel mai important e ca sunt ingrozita de moarte. Nici nu pot sa imi argumentez acest fenomen, nu pot sa imi imaginez acel moment in care nu voi mai respira,misca,vorbi...in care voi fi doar o bucata de carne inchegata. Iar ideea de a nu mai fi ma sperie mi mult decat focul iadului, macar acolo probabil ca as simti ceva.
Poate ca aveti si voi nedumeriri, sau poate ca vin odata cu varsta, dar in ceea ce priveste Biblia, nu se tine. Mi se pare ca in Vechiul Testament ne prezinta un Dumnezeu care alege diferite natii in detrimentul altora, sponsorizandu-i pe israelitii innebuniti dupa sange in incursiunile lor de distrugeri in masa si jafuri prin Orientul Mijlociu. Iar nasterea decide daca esti ales sau nu, binenteles e avantajul barbatilor, marea problema a accesului. Ni se spune ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Trabuie omorati miei si capre apoi trimise in pustie. Homosexualii sunt condamnati.Un barbat cu penis care curge trabuie sa sacrifice doi porumbei la intrarea in casa/cort.
Iar apoi Isus un personaj exemplar apare in Noul Testament si spune " De fapt Tati a facut o mica greseala atunci. Ar vrea ca de-acum toti sa intoarceti celalalt obraz si sa va iertati unii pe altii. Si de asemenea, apropo s-a gandit sa devina all inclusive si sa-i primeasca si pe neevrei".
Iar cireasa de pe tort este pusa, cand suntem lasati de capul nostru doua mii de ani, cu un morman de chestii contradictorii pe capul nostru, iar ca sa adauge si frisca mai apare si iudaismul, budismul, taoismul si problema catolici contra protestanti.
Am trecut de la un Dumnezeu care vorbea cu alesii lui la un Dumnezeu care ne lasa sa ne dam seama singuri cum sta treaba.
Mai apare si Biserica care iti mai aduce niste ideei stupide, cum poate o persoana sa mai creda in Dumnezeu cand Bisericile sunt in razboi de sute de ani, cum mai putem crede in Dumnezeu cand preotii vor numai bani, si avere? Sunt constienta ca nu stuntem perfecti, si ca toti gresim in multe feluri.Dar acest accent pus pe prostratia patrunsa de vina in fata unui megalit necunoscut mi se pare foarte nesanatoasa.
Problema mea cu crestinusmul nu e mesajul sau de baza. O poveste de dragoste si mantuire, ce nu-mi place mie e reprezentarea lui Dumnezeu ca figura slaba, nevolnica care are nevoie de veneratia noastra si de cererile noastre imploratoare. Cred ca Dumnezeu ne-a creeat si ca e "ceva mare de tot" dar de la asta pana la Biblie si Biserica...sunt doua lucruri contradictorii.
Si totusi care e scopul raiului?Cat de plictisitor ar deveni, cum ar fi fara speranta, temeri, inceputuri si sfarsituri?Raiul ma sperie la fel de mult ca iadul.
Poate ca nu sunteti de acord cu mine, poate ca aveti alta viziune a lucrurilor, dar asa cum Biblia este interpretata in mii de variante, asa avem fiecare un altfel de raspuns in noi.

Un mister intunecos

2010-01-27T17:07:00.002+02:00

Mereu m-am gandit cat de importanta e minciuna sau modelarea adevarului dupa bunul nostru plac, in anumite relatii. Ne mintim zilnic atat unii pe altii cat si pe noi insine. Nu stiu daca o facem intentionat sau fara lipsa de ratiune. Mintim zilnic, doar pentru a ne complace pe noi insine.
Cateodata suntem pusi in situatia de a accepta miciuna, de a trai cu ea , doar pentru ca lucrurile spuse asa ne convin, suntem alimentati cu minciuna altora, nici nu vrem sa stim adevarul, sau sa il banuim.
Imi aduc foarte bine aminte cand o minteam pe mama, mereu mi-am "deghizat" notele proaste, o minteam deoarece ea se enerva si incepea sa ma certe, atunci eu gaseam solutia...si binenteles cand afla adevarata nota scandalul era mai mare, iar ea imi spunea "adevarul spus e pe jumatate iertat", dar parca tot nu ma simteam la fel de inregula daca spuneam adevarul.
Si totusi cu cine am putea fi mai sinceri daca nu cu noi insine? Asta ne spunem dar facem invers.Cred ca ne mintim pe noi insine fara ratiune, am cunoscut un om care imi spunea mereu " sa nu subestimezi putearea minciunii, cand te astepti mai putin te indeamna", poate faptul ca ne mintim zilnic ne face sa ne simtim mai fericiti, mai impliniti, mai adevarati, poate ca minciuna ne ajuta sa vedem dincolo de orizont. Si totusi suntem vreodata adevarati? Fara make-up si photoshop?Eu cred ca nu, deoarece ne este frica. Nu am vrea sa fim asa cum ne vedem.
Dar faptul ca ne mintim pe noi e una, dar cand suntem mintiti de altcineva e alta. Daca aflam ca cineva ne-a mintit, ne suparam, ne certam...dar daca ne mintim pe noi insine suntem chiar impacati, sau ne cautam comentarii adecvate pentru a ne simti in intregime fara pata. Dar de cele mai multe ori regretele se nasc din felul in care noi ne-am mintit zi de zi.

Spre viitor (nimic)

2010-01-19T14:54:00.004+02:00

Sunt prea legata de prezent ca sa imi imaginez "lumea" viitorului. Nu pot sa imi imaginez viitorul ca un simplu compus al omenirii, sunt curioasa sa stiu ce fel de aer vom respira, la cata tehnologie va mai trebuie sa facem fata. Iar daca tinem mortis sa ne imaginam viitorul, trebuie sa ne amagim putintel cu prezentul si sa ne raportam la trecut.
Prezentul ne da peste cap toate planurile, nimic nu este mai enervant decat un eveniment placut sfarsit prea devreme, adresat apoi la trecut. Nu mai reusesc sa traiesc in timpul cotidian, toata ziua vreau sa dorm, si sa stau in patul meu cald si primitor. Nu stiu cand am pierdut firul...sau cand m-am lasat in voia sortii asa de izbeliste fara nici un cuvant de spus in apararea mea.
Sper ca oamenii viitorului sa nu se transforme in homosexuali si lezbiene, sa nu uite sa iubeasca si simta, sa ramana "normali" fara butoane in loc de degete, fara computere in loc de creier...
Dar ca sa ma pot propulsa mai usor spre viitor trebuie sa imi intreb prezentul.
Ce conteaza cel mai mult in viata mea? Binenteles in afara de familie, prieteni, cai... Ce are cu adevarat sens pentru fiinta mea?La ce ma pricep?Ce persoana ma cunoaste cel mai bine?
Raspunsurile la aceste intrebari le voi gasi probabil in prezentul-viitor.
Mi-am dat seama ca imi ocup prea mult timp interesandu-ma de viitorul altor barbatii, altor femei, care ma vor uimi, cand eu am sa am trei picioare (carja). Uite un lucru de viitor care ma intereseaza acum. Michael C. Hall a fost diagnosticat cu cancer Hodgkin's lymphoma,imi place Michael si chiar am fost surprinsa ca dupa patru ani in care a jucat rolul lui Dexter, maniacul innebunit dupa sange, va avea o problema la sange. Mi se pare putin nedrept ca prezentul se joaca asa cu oamenii. Sunt curioasa daca oamenii viitorului vor invinge cancerul, sau poate cei care au invins cancerul sunt deja "futuristi" pe care ceea ce nu i-a omorat i-a facut mai puternici si mai devotati vietii.
Sigur ca viata noastra "viitoare" e singura preocupare, prezenta, ce facem azi, unde mergem maine, la ce facultate sa dam, ce sa sluba sa avem?...sunt intrebari ridicole la care suntem expusi zi de zi. Si chiar sunt ridicole deoarece ne pierdem atat de mult timp visand viitorul incat uitam de prezent, iar trecutul nu va mai reveni...

Three words that saved my life

2010-01-16T23:18:00.001+02:00

Cheryl Cole - 3 Words (feat. Will.i.am)
Vezi mai multe video din Muzica

Spulberarea mitului

2010-01-12T12:00:00.000+02:00

Saptamanile trecute am primit cele mai proaste exemplare de barbati. Barbati mincinosi, falsi, fara cuvant,fara principii.Am avut o dezamagire profunda deoarece cateodata chiar ai nevoie de un barbat care sa fie acolo. Nu sa faca ceva, doar sa fie acolo si sa taca. Chiar am ajuns la concluzia ca schimbarea sexualitatii e un lucru bun, deoarece cand doua femei sunt impreuna, altfel se inteleg, o femeie intelege o femeie, cum o femeie intelege un barbat, dar un barbat o femeie niciodata.
Chiar nu stiu ce e asa de greu de inteles,e atat de crunt ca am ajuns sa facem "treburi" barbatesti, sau cot la cot cu barbatii. Mi se pare ca s-au cam schimbat nitel rolurile. Femeia si barbatul in societete. Femeia care avea rol de FEMEIE adevarata (respectata,gospodina,mama) iar BARBATUL de barbat. Rolurile s-au inversat bine deoarece in ziua de azi femeia poate face cam aceleasi lucruri precum barbatul si invers. Cunosc familii in care femeie e capul familiei. Femeie merge la servici, femeie intretine casa, iar barbatul sta cu copilul si face de mancare. Nu mi se pare nedrept lucrul acesta, si sunt total convinsa ca rolurile se potrivesc si invers, dar sunt putin nedumerita.
Poate ca da ne place sa judecam barbatii, dar pe noi nu ne judecam niciodata?
Am stat putin si am cugetat, am citit zambetele mamelor, tatilor, femeilor, barbatilor, m-am uitat pretutindeni. Si sunt de parere cu suntem egali. Da! Femeile si barbatii sunt egali.
Sunt femei chiar mai rele decat barbatii, sunt femei care isi parasesc copii(care nu se pot numi femei, ci obiecte de cea mai joasa speta), casa,barbatul...doar pentru un vis sau pentru altcineva. Si femeile dezamagesc, si femeile insala, si femeile iubesc, suspina, plang si au idealuri. Iar asta le face la fel precum barbatii.
Poate ca problema noastra e ca am dat peste cine nu trebuie, iar de aceea ne-am obisnuit sa spunem ca ei sunt cei rai, dar niciodata nu ne-am uitat in jurul nostru, nu ne-am deschis mintea si sufletul sa vedem in jurul nostru.
Eu pot spune ca sunt o feminista convinsa, si recunosc ca mi-a fost greu sa admit aceste ganduri, sa le apreciez si sa traiesc cu ele, dar mi-am dat seama ca inca sper...
Nu stiu daca voi ati inteles unde am vrut sa ajung, dar daca nu am sa va explic. Vreau sa stati sa sa cugetati, sa obseravati, poate ca ati fost dezamagiti, raniti chiar, dar asta nu inseamna ca trabuie sa judecam nici femeile nici barbatii, fiecare sunt diferiti, iubesc,gandesc,plang diferit.
Iar tineti minte ca ceea ce nu va ucide va face mai puternici...

Nimic interesant despre Romania

2010-01-07T12:00:00.001+02:00

Discutam zilele astea cu colegii de breasla cum a fost Romania, ce a ajuns si ce va fi. Traim intr-o lume care se crede atat de emancipata incat nu mai observa binele de rau. Acum daca stam sa ne gandim si sa facem o balanta cu tara noastra in ce hal far de hal a ajuns, eu am ajuns la umila concluzie ca pe vremea comnunistilor era mai bine. Nu din toate punctele de vedere binenteles. Nimeni nu indraznea sa faca un pas gresit, iar asta ne-a ajutat sa mentinem o societate prospera. Acum tara noastra se scufunda pe zi ce trece mai rau in mocirla, si nu stiu inca daca un razboi al bunul simt ne va ajuta sau sfarsitul lumii, si cred ca nici nu vrea sa stiu raspunsul la intrebarea asta.
Nu inteleg in ce moment s-a pornit declinul, pentru ca suntem, intr-un declin total. Am fi foarte nerecunoscatori daca am zice ca Romania este o tara fara "zestre", pentru ca inca avem, iar daca cei care ne conduc ar sti sa o exploateze cu masura am putea deveni normali. Avem atatea atractii turistice care ne-ar scoate din impas cel mai probabil, Marea Neagra care din pacate este chiar neagra de la atatea gunoaie si scarboseni care le vezi pe litoral,avem orase culturale, statiuni montane...dar degeaba ai cu ce, daca nu ai cu cine!
Pleaca tineretul, mor oamenii cu adevarat importanti, care ne-au lasat o mica avere prin existenta lor.
Nu pot spune ca alte tari nu au si ele din problemele noastre, si nu pot spune ca imi merge rau aici, dar toata lumea viseaza spre mai bine si mai bine, si este cel mai bun lucru pe care il poti face intr-o viata, sa-ti depasesti conditia!
Chiar daca tehnologia evolueaza, omult parca involueaza!Involueaza spre prostie, nu mai exista bunul simt si respectarea unor reguli impuse de societate.
Sunt chiar foarte curioasa de parerea voastra despre Romania. Va las adresa mea de email sa imi lasati parerile voastre aryyyana@aol.com
...si poate, cat de curand vom vorbi despre Romania cu mandrie...

Decizii,Decizii...Decizii

2010-01-06T12:00:00.000+02:00

Suntem formati din decizii! Decizii luate pe loc, instinctiv sau inspirat, sau decizii puse in balanta, gandite si doar apoi dam un raspuns sigur.
Cand vine vorba de decizii, multi dintre noi apelam la cineva drag, sa ne sfatuiasca. Iar cel mai important lucru in viata noastra sunt niste decizii, care ne pot marca intr-un fel sau altul.
Ganditi-va de cate ori ati luat decizia corecta? De cate ori ati luat-o fara ajutor? De cate ori ati luat decizia gresita? Sau de cate ori nu ati luat nici o decizie? Cand ati ales cu mintea, si cand cu sufletul?
Alegerile noastre in viata de zi cu zi sunt doar niste explicatii la felul cum am crescut, felul cum ne-am format ca persoane.
Poate ca v-ati dat seama ca deciziile sunt cele mai frecvente in viata noastra...decidem mereu, din mai multe optiuni, pe cine sa iubim, ce sa mancam, cu cine vrem sa traim,ce muzica sa ascultam, ce cumparam de la magazin, ce sa purtam, cu ce ne spalam...etc, etc...
Avem la dispozitie o varietate atat de mare incat ne pare rau de decizia facuta.
Imi aduc aminte ca nu exista alegere mai grea decat cu ce sa te imbraci cand ai un dulap plin de haine care te asteapta...si parca fiecare iti strga: Alege-ma pe mine!, Alege-ma pe mine! Dar fac o alegere confortabila, fara sa ma framant. Folosesc acelasi telefon de 5 ani de zile, daca inca functioneaza de ce sa il schimb? Doar pentru ca au aparut ceva fitze cu nr n? De muzica nu am sa ma despart niciodata, fara dragoste nu as putea trai...si mai sunt decizii care le-am luat si sunt impacata cu mine insumi pentru ele.
Dar ca oricine altcineva am luat si decizii proaste. Dar am invatat sa nu ma invinovatesc, si incerc sa traiesc cu ele, find o parte din mine.
Sunt de parere ca doar cateva decizii sunt importante in viata noastra, unde decidem sa locuim, cu cine, ce profesie, cu ce ne delectam, restul sunt doar amanunte, dar cand ele vin ne framantam cu aceeasi ardoare, ce voi face maine?, la ce canal Tv sa ma uit...dar vin altele si mai facultative, ce facem daca ne indragostim de altcineva?Incotro sa apucam?
Mie mi-a spus un psigolog ca imi este atat de frica de esec incat decid....sa nu decid.Ca aman alegerile pana cand circimstantele sunt potrivite. dar asta e o explicatie enervanta asta inseamna ca sunt somata sa aleg pana si prietenii adevarati, pana in momentul in care acestia imi dau un raspuns final.Pana cand nu mai e valabila nici o optiune. Imi place sa iau decizii instant, de cele mai multe ori regret o decizii pusa in balanta.
Sunt atatea situatii asemanatoare, doar difera circumstantele, atatea contexte...
Alegerile pe care le facem in viata inseamna insasi viata noastra, iar variantele pe care le respingem sunt actiunile care meritau traite.
Traim cu alegeri si regrete, pana cand invatam sa traim doar cu alegerile fara sa mai privim inapoi.

I belive

2010-01-03T12:00:00.004+02:00

Mi-am pus cele mai frumoase piese lui Sarah Brightman in playlist si m-am gandit sa stau cateva clipe alaturi de....MINE! Acum ca a inceput un nou an vreau sa stau asa...cateva clipe alaturi de mine si sa ascult Scarborough Fair. O ador pe Sarah, are o voce atat de linistita, cand vreau sa ma golesc de tot o ascult si uit toate maruntisurile care ma irita si ma gandesc la un singur lucru: EU! Care a imbatranit cu un an... Poate e singura veste proasta...Vestea buna e ca in anul ce a trecut poate m-am implinit, am iubit, am trait, am plans, am dezamagit...Vreau sa imi deschid sufletul sa vad ce contine.
Incerc sa ma pacalesc, dar mi-am dat seama ca nu am ce pacali. Sunt doar eu si trabuie sa fiu onesta cu mine. Dupa aceasta scanare reusesc sa schitez un zambet...nu a fost un an rau, vise impietrite, dezamagiri, experienta...chestii de genul acesta.
Sarah canta foarte trist No One Like You, tin minte ca am auzit prima data piesa asta la telefon, un prieten, fan si el mi-a pus-o sa o ascult la telefon, stiu ca am plans, am plans groaznic. Dar toate melodiile ei sunt destul de triste si te rapesc...iar daca nu esti atent si tare de suflet incepi sa iti bagi unghiile in carne si sa tipi.
2010 e un an pe care il vreau de partea mea vreau sa imi amintesc de el. Stiti ca sunt ani despre care nu ne mai amintim nimic...Sunt anii aceea in care nu am avut nimic important de tinut minte, anii aceea in care nu am facut nimic. Inafara ca ne-am ocupat cu viata, fara sa ne aducem aminte ca noi trebuie sa o traim nu ea pe noi.
Am facut planul pentru anul acesta, stiu ce vreau, nu stiu insa ce vrea destinul de la mine.
"this love...is a strange love"...canta Sarah, si ma gandesc ca nu vreau sa fac pe cineva sa sufere. Am energia sa imi pun in aplicare planul, sa-mi resuscitez visele si sa privesc cu incredere spre noul an. Singurul lucru care ma innebuneste este faptul ca acest anu trece la fel de repede ca celalate, iar eu nu apuc sa fac cate as vrea.
Sunt ani in care te pierzi pe tine insuti, ani in care pierzi fiinte dragi tie, dar ceva te ajuta sa iti revi. In toate zilele este vorba despre viata...viata ta chiar daca de multe ori viata ta este legata de altii..nu trebuie sa ii lasati pe altii sa traiasca in locul vostru,trebuie sa aveti o relatie cu voi insiva, sa aveti curajul sa admiti ce poti, ce nu poti, ce sti si ce nu sti.
Iar ca sa imi lamuresc si mai bine gandurile fac o plimabare, doar eu si mp3 meu in urechi...strabat strazile linistite, si imi dau seama ca astfel de momente conteaza pentru mine, ascult Sarah Brightman "It`s a beautiful day"...si zambesc.